Studiu comparativ privind Legea Pruteanu și Legea Toubon


Autor: prof. Ana Dumitrescu
Colegiul Nicolae Titulescu, Brașov

Înainte de a demara studiul celor două legi, trebuie să fim atenţi la titlul pe care acestea îl deţin: acela de „legi”. O lege este o normă cu caracter obligatoriu, a cărei încălcare atrage după sine penalizare. Or, în cazul limbii nu se poate vorbi despre existenţa unei legi oficiale, căci limba este o materie care „curge”, azi sunt preluate noi cuvinte, mâine sunt uitate altele mai vechi şi tot aşa. Limba este o structură aflată într-o continuă mişcare, ea nu are caracter stabil, instabilitatea fiind trăsătura caracteristică oricărei limbi. Ea este un organism viu, care ştie să refuze ceea ce este superfluu.
O zicală românească zice: „Unde-i lege, nu-i tocmeală.” Nu era nevoie de apariţia unor legi care să protejeze limbile, căci această atribuţie aparţine lingvişilor, nu oamenilor politici. Utilizarea corectă a limbii, fără greşeli (de natură semantică, sintactică, greşeli ortografice, greşeli de exprimare), respectarea normelor lingvistice şi dezvoltarea comunicării interumane reprezintă centrul de interes al lingviştilor, nicidecum al oamenilor politici. Folosirea corespunzătoare a limbii se dobândeşte într-un cadru instituţional (şcoli, universităţi), nu într-unul legal. Cunoaşterea limbii se face prin efortul depus de fiecare individ în parte, prin instrucţie, cultură, prin lecturi numeroase.
Cele două legi menționate, Legea Pruteanu şi Legea Toubon, au un scop comun – folosirea limbii naţionale în textele de interes public. Legea Toubon (Jacques Toubon a fost ministru al culturii în anul 1994 când a fost dată legea ce îi poartă numele) se referă la folosirea limbii franceze și la păstrarea patrimoniului lingvistic francez. Această lege asigură întâietate limbii franceze, care este adesea ameninţată de limba engleză. Legea despre care discutăm are următoarele obiective:
-îmbogăţirea limbii;
-obligaţia de o folosi limba franceză;
-apărarea limbii franceze ca limbă a Republicii: „La langue de la Republique est le français.”
În Franţa, datorită utilizării abuzive a anglicismelor, au apărut probleme de comunicare între conducerea unei întreprinderi şi angajaţii acesteia, acest incident soldându-se cu multiple reacţii sindicale, mai ales în 2004. Să nu uităm că în Franţa există asociaţii de apărare care controlează folosirea limbii: Biroul de verificare al publicităţii, verificare audiovizuală. (fragment)

Reclame