Rolul matematicii în viață


Autor: prof. Ignat Aura
Liceul Tehnologic Elena Caragiani”- Tecuci, jud. Galați

De mii de ani oamenii au descoperit sau au învăţat de la semenii lor. Descoperirea matematicii este fundamental diferită de descoperirea obiectelor fizice, spre exemplu, întrucât ceea ce se descoperă în matematică sunt anumite relaţii nebănuite mai înainte. O teorie fizică nu e nici adevărată, nici neadevărată; ea se aplică sau nu se aplică. Se aplică, dacă pe baza ei se pot face previziuni eficace; nu se aplică, dacă previziunile nu se confirmă. Descoperirea în matematică este altceva faţă de cercetarea în ştiinţele naturii.
În matematică lucrurile deci nu se prezintă chiar aşa, deoarece “adevărul” unei propoziţii matematice nu depinde de vreo corespondenţă oarecare cu nişte evenimente verificabile, ci de faptul dacă propoziţia în cauză “se potriveşte”, sau nu cu alte propoziţii care până în acel moment, constituie corpul cunoştinţelor matematice. În matematică spunem că o propoziţie se potriveşte cu altele dacă e compatibilă cu acestea; cu alte cuvinte, dacă noua propoziţie nu provoacă o contradicţie când e considerată în raport cu alte propoziţii. Este o condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru admiterea unei noi propoziţii ca membră a corpului de propoziţii matematice general acceptate. Pentru a admite însă o nouă propoziţie, se cere de obicei să poată fi probată, prin probă înţelegând un lanţ de propoziţii, fiecare dintre ele întemeindu-se, într-un mod general acceptat, pe una sau pe toate propoziţiile precedente; ultimul inel al lanţului îl constituie noua propoziţie.
În zilele noastre nimănui nu-i mai poate fi străină gândirea matematică, singura în stare să dezvolte facultatea de abstractizare, capabilă să stabilească legături între probleme , deşi aparţin de domenii diferite au acelaşi mod de exprimare matematică. Astfel, alături de vechi, se introduce noul în matematică, împletindu-se sau exprimându-se în ramuri necunoscute până nu demult, ca de pildă în cibernetică şi informatică.
Importanţa ei instrumentală stă în dezvoltarea gândirii logice, riguroase, dar şi în aplicaţiile pe care le are în diverse domenii. Ea este disciplina care, prin însăşi esenţa ei – „de ştiinţă a structurilor ”, creatoare de „modele şi limbaje ştiinţifice ale realităţii” – poate şi are menirea de a forma o gândire creatoare, mai aproape de necunoscut printr-un adevărat stil de cercetare. „Deci matematica înseamnă gândire, gândire organizată, în ultima perioadă extinsă, prelungită cu ajutorul calculatoarelor electronice”, afirmă N. Oprescu. (fragment)

Reclame