Studiu de specialitate – Modelarea comportamentului uman prin educație


Autor: prof. înv. primar Moldoveanu Iuliana
Școala Gimnazială Morteni, jud. Dâmbovița

Una dintre temele favorite ale psihologilor o reprezintă problematica modelării comportamentului, dar prezintă o deosebită importanţă şi din punct de vedere educaţional, pentru faptul că orice educator îşi permite să modifice reacţiile şi manifestările celui pe care “îl educă”, prin intervenţia sa.
Teoria condiţionării clasice, eleborată de către Pavlov şi teoria condiţionării operante studiată de către Thorndike, Tolman şi Guthre sunt două dintre cele mai cunoscute teorii care stau la originea strategiilor educative utilizate frecvent în practicile educative. Aceştia au evidenţiat că baza psihologică a modelării comportamentului o reprezintă recursul la sistemul de recompense şi pedepse. În urma unor serii de experimente, aceştia au descoperit că, dacă un comportament este recompensat, el tinde să fie reluat, dar dacă un comportament este sancţionat acesta tinde să fie abandonat. Acest fenomen a început să fie cunoscut sub denumirea de “legea efectului”.
Albert Bandura adaugă faptul că cele mai multe comportamente se învaţă prin observare şi modelare. În această situaţie, calitatea comportamentelor achiziţionate depinde de calitatea modelului. Aceste teorii, care sunt subsumate acestui punct de vedere poartă numele de teoriile învăţării sociale. Ideea de bază pe care aceste teorie o promovează este că cel ce învaţă ar trebui să fie doar atent la comportamentul celui ce îi serveşte ca model . Informaţia preluată prin observaţie va fi procesată pe plan intern în funcţie de cum îşi aminteşte impresiile pe care i le-a lăsat modelul.
Modelarea comportamentului prin educaţie a fost, mult timp realizată în conformitate cu aceste considerente de ordin theoretic şi a fost aplicată cu destul de mult success în mediile şcolare şi organizaţionale.
În contextual revizuirii complete a modelului uman ce urmează a fi format prin educaţie, au fost regândite strategiile educaţionale ce pot fi utilizate pentru atingerea unor scopuri profund modificate. Omul contemporan are nevoie de abilităţi interactive, abilităţi de gândire critică, abilităţi de utilizare a unei aparaturi şi a unor tehnologii cu totul noi, astfel de cerinţe fiind formulate încă din perioada de debut a şcolarităţii.
Se ştie că elevul de astăzi nu mai învaţă la fel şi nici cu sprijinul acelor suporturi de pe care au învăţat generaţiile de dinaintea lor. (fragment)

Reclame