Să învățăm să iubim natura


Autor: prof. Slăvulete Coralia Mariana
Liceul Tehnologic Iancu Jianu, Olt

„Natura nu ne cere să fim geniali, ajunge să fim raţionali.”- Mariana Fulger.
Cauza degradării mediului rezidă in ignorarea și modificarea nerațională a echilibrului biologic din natură, iar motivul determinant “… a fost și este dorința unui trai mai bun,mai confortabil și mai distractiv în sensul unui progres al civilizației și al menținerii unui standard de viață ridicat pentru o populație care se înmulțește vertiginos” (E. Pop, 1972).
Educația ecologică se fundamentează în familie. În primul rând prin puterea exemplului și apoi prin cea a cuvântului. “Există două cuvinte magice care indică felul în care copilul intră într-o relație cu mediul său înconjurător. Acestea sunt: imitația și modelul. Nu frazele moralizatoare, nici povețele pline de sens (raționale) sunt cele care au efect asupra copilului, ci tot ce săvârșesc sub privirea sa adulții în mediul înconjurător” (R. Seiner,1994).
Până la șapte ani copiii îi imită pe părinții și pe educatorii lor. Gesturile, felul de adresare verbală, atitudinile și comportamentele adulților sunt preluate fidel de copii. De acest aspect părinții trebuie să țină seama, chiar și numai de dragul copiilor, căci ajunși acasă, în mediul familial, eliberați de mediile artificiale în care își desfășoară activitatea, adulții au tendința de a fi “ei înșiși” nu se mai controlează și oferă copiilor lor modele nepotrivite și, desigur, nedorite. Expresia “Cei șapte ani de acasă” reflectă cât se poate de real acumulările fiecărui individ în această perioadă,cu consecințe pozitive sau negative pentru întreaga sa viață.
Pentru această vârstă, jocul este activitatea esențială pentru dezvoltarea fizică și psihică. A strânge jucăriile, a lăsa curat locul în care s-a petrecut jocul se imprimă repede copiilor, dacă părinții renunță la directive și se antrenează cu copiii în activitate.
Copiii sunt dornici să muncească. Li se pot încredința,în paralel cu părinții, spălarea unor hăinuțe, măturatul, unele lucrări de grădinărit, hrănirea animalelor, chiar dacă de multe ori părintele are apoi de corectat sau chiar de refăcut ori de curățat.
La această vârstă copiii nu au teamă de animale. Cărțile ilustrate nu prezintă fidel animalele. Imaginile lor sunt adeseori umanizate, înveselite, iar din faptele lor copiii învață multe. Nu este deloc prea devreme să sădim în sufletele copiilor și sentimentul de apartenență la o colectivitate,de întrajutorare și acțiune comună pentru înfăptuirea unor obiective (acțiunile părinților pentru curățarea parcului,locului de joacă, ocrotirea și hrănirea unor animale fără stăpân). (fragment)

Reclame