Educația plastică – bază a gândirii imaginative și creative


Autor: înv. Leu Mihaela Mioara
Școala Gimnazială Morteni, jud. Dâmbovița

Pe parcursul vieții, omul acumulează o „experiență” (de viață) pe care și-o interiorizează în codul limbii prin simboluri, noțiuni, legi, concepții așa-numitele cunoștințe. Însă, omul are nevoie nu numai de cunoștințe, dar și de capacități creative.
„A fi creativ” pentru unii psihologi înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. Așadar a fi artist este urmarea educației prin artă, iar a fi creativ este chiar efectul unei educații prin creativitate. Creativitatea este „condiția de bază a artei, a atitudinii estetice, o finalitate importantă a educației estetice” preciza Ioan Jinga. Activitatea creativă reprezintă o mare provocare a vieții, dar pentru unii oameni atrage și cele mai mari recompense.
„Capacitatea de a discerne frumosul se învață, deoarece ea se sprijină pe criterii și reguli care sunt stabilite și caracterizează o epocă sau o societate în domeniul estetic”, spune profesorul Nicolae Filoteanu – pictor. Un rol deosebit ne revine nouă cadrelor didactice, ca formatori de bun gust, de abilități, de încredere în forțele proprii. Prin dăruire, tact pedagogic, mai ales prin răbdare, dar și prin dialog putem să sensibilizăm elevii să dea frâu liber imaginației pentru a realiza/crea ceva nou, dar original.
Creativitatea a fost și va rămâne o calitate superioară a omului, care este identificată în cazul elevilor ca o capacitate de a realiza ceva în raport cu realitatea existentă așa cum o percep ei. Creativitatea este o caracteristică a personalității umane, care dacă este descoperită, cultivată dar și „modelată”devine acel ceva unic.
Școala este unul dintre mediile cele mai importante unde elevul primește într-un mod organizat cunoștințe de artă. O condiție esențială în evaluarea creativității plastice la elevi o constituie „dezvoltarea gândirii artistico-plastice și a posibilităților de a materializa această gândire prin însușirea unor tehnici de lucru diversificate (pictură pe sticlă, pe pânză, colaje, modelaj)”. Știm că elevul este, prin structura lui, un foarte bun receptor, care dispune de sensibilitate și potețial creativ.
În orele de educație plastică-cele din trunchiul comun de ore, dar și prin disciplină opțională-îmbinăm activitatea pedagogică, de cunoaștere și utilizare a diferitelor elemente tehnice, cu jocul liber al elevilor, caracterizat prin spontaneitate, originalitate și fantezie proprii vârstei. La aceste ore „ne jucăm” cu liniile, punctele, petele de culoare, tonurile de culoare- mai bine spus cu elementele de limbaj plastic. (fragment)