Clonarea


Autor: prof. Slăvulete Coralia Mariana
Liceul Tehnologic Iancu Jianu, Olt

„Clonarea va asigura supraviețuirea tuturor speciilor pe cale de dispariție.” – C. Maximilian
Clonarea poate fi definită ca o metodă pentru producerea de clone, adică organisme, celule sau molecule identice genetic, provenite dintr-un singur ancestor. Dezvotarea tehnicilor de cultură in vitro a celulelor și a țesuturilor animale și vegetale a creat posibilitatea de înmulțire rapidă a unor genotipuri valoroase. O clonă se formează prin înmulțire somatică, fapt care nu presupune recombinarea genetică. Mielul rezultat era identic cu oaia donor a nucleului, o copie perfectă obținută prin clonare. Succesul clonării unei oi adulte a reprezentat unul dintre cele mai dramatice exemple ale faptului că unele descoperiri științifice pot avea consecințe publice.
Clonarea nu aduce îmbunătățiri genomului uman, este o cale de duplicare a acestuia. Clonarea umană poate avea beneficii în cazul familiilor afectate genetic și care doresc să aibă un copil sau în cazul transplantului de organe compatibile, dar este discutabilă clonarea propriei persoane. Posibilitatea clonării umane a declanșat numeroase controverse în plan bioetic.
Proiectele de lege anticlonare au fost introduse în legislația a peste 30 de țări, dar cum tehnicile de clonare se dezvoltă rapid și cum legile propuse au lacune, clonarea nu a putut fi interzisă în totalitate. Legile multor țări permit clonarea în scop terapeutic, dar interzic clonarea în scop reproductiv. Embrionii clonați pot constitui surse substanțiale pentru celule stem embrionare ce promit a avea rol în tratarea diferitelor boli, de la diabet pană la boala Parkinson.
Tehnica fecundării in vitro și a transplantului de embrioni poate fi utilă atât pentru tratamentul sterilității, cât și pentru cercetare, urmărind o mai bună înțelegere a apariției și a transmiterii defectelor genetice, în vederea evitării sau, moral și etic apar în cazul copilului născut cu mai mulți părinți biologici, ca urmare a utilizării donatorilor de spermă, de ovule sau de embrioni, sau a folosirii mamelor de substituție. Problema cea mai controversată o ridică soarta embrionilor excedentari, produși prin manipulare in vitro și neutilizați.
INGINERIE GENETICĂ BACTERIANĂ
Ingineria genetică cuprinde tehnici efectuate in vitro cu gene, cromozomi sau celule întregi în scopul construirii unor structuri reprogramate genetic. Cuprinde o inginerie genetică celulară reprezentată de fuziunea de protoplaști și o inginerie genetică moleculară reprezentată de tehnologia ADN recombinat. (fragment)

Reclame