Studiu privind poluarea chimică și sonoră emisă de autovehicule


Autor: ing. prof. Staicu Gabriela
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului, Râmnicu Vâlcea

Norme privind poluarea chimică
Comisia economică pentru Europa (CEE), care a luat fiinţă în 1958 a dat primele directive în anii 1970, care impuneau reducerea treptată a celor trei poluanţi: CO, HC, NOX, astfel că în decurs de peste 20 de ani gradul de poluare al motoarelor de autovehicule s-a redus în Europa cu cca. 70%.
În anul 1990 a luat fiinţă un nou organism european ,,Agentia Europeană pentru Mediul Înconjurător”, care va veghea la protecţia ecologică în Europa şi care îşi va da avizul şi asupra măsurilor privitoare la funcţionarea poluantă a motoarelor de autovehicule.
Substanţele care apar la evacuarea motoarelor de autovehicule sunt:
CO – care apare în urma unor arderi incomplete (mai mult la MAS decât la MAC);
HC – hidrocarburi nearse care apar datorită întreruperii desfăşurării flăcării, în contact cu elementele reci ale camerei de ardere; NOX – oxizii de azot care apar în urma reacţiilor la temperaturi ridicate. Particulele solide (sub formă de fum sau funingine) de dimensiuni microscopice care constau din aglomerări de C sunt integrate cu hidrocarburile grele.
La MAS cu ardere reglată corect, un Kg de benzină care conţine cca. 85%C şi 15%H2 arde în 15…20 Kg. de aer, care conţine cca. 80%N2 şi 20%O2, deci motorul aspiră, în cazul arderii stoichiometrice , cca. 12 kg N2; 3,2 kg CO2; 20…50 g CO; 15…30 g (HC + NOX).
Până în prezent se luptă împotriva poluanţilor CO, HC şi NOX, neglijându-se CO2, care prin efectul de seră periclitează întreaga planetă. Sistemele catalitice aplicate până în prezent elimină CO, HC şi NOX (aproximativ până la limita admisă, este vorba de SUA şi unele firme din Europa), dar CO2 se evacuează în atmosferă. (fragment)