Studiu de specialitate – Valoarea formativă a ariilor de stimulare/sectoarelor de activitate


Autor: prof. înv. preșcolar Terchilă Elena
Liceul Teologic Tg-Jiu

Abordarea creatoare a întregii activităţi din grădiniţă impune centrarea acţiunilor desfăşurate aici pe copil, educatoarea fiind preocupată să descopere înclinaţiile şi preferinţele fiecăruia, valorizând în mod optim trăsăturile personale şi capacităţile fiecărui copil. Pentru aceasta, în spaţiul grupei sunt delimitate diferite zone de interes: Bibliotecă, Jocuri de masă, Ştiinţă, Artă, Construcţii, având rolul de a favoriza învăţarea prin joc şi socializarea copiilor.
Tematica variată şi multiplele materiale didactice pe care le punem la dispoziţia copiilor în sectoarele de activitate devin suporturi pentru ca fiecare să se exprime cu încredere, uneori dând la iveală lucruri minunate şi nebănuite. În cadrul sectoarelor de activitate, copiii se simt mai în largul lor, mai ales cei mai mici care nu se mai simt «pierduţi» între cei 30 de copii ai grupei, ci se regăsesc alături de 3-4 colegi cu care împărtăşesc interese comune. Pe de altă parte, educatoarea se poate apropia mai mult de câte un copil, mai ales dacă înţelege că acela are nevoie de atenţie, de încurajare ori, pur şi simplu, de prezenţa sa. Pe lângă aceste consideraţii generale, fiecare sector de activitate oferă avantajele sale, astfel:
Considerând că pictura/desenul constituie un limbaj grafic al copilului, am amenajat, în cadrul sectorului Artă un colţ numit «Dansul culorilor», care oferă copiilor ocazia de a transpune pe foaia de hârtie, pe faianţă, pe sticlă ceea ce ei nu pot exprima întotdeauna prin cuvinte. Astfel, ei îşi exteriorizează impresii, comunică, îşi apreciază reciproc «operele» şi trăiesc reciproc satisfacţia propriei creaţii. Educatoarea reuşeşte să-şi închege un colectiv unit în care copiii se simt bine, le cunoaşte progresele în dezvoltarea psihică, sesizează eventualele probleme.
În cadrul sectorului Ştiinţe, copii devin mici cercetători. Folosind microscopul (de jucărie), lupa, eprubete şi diverse pahare chimice, termometru, copiii se familiarizează cu instrumente specifice laboratoarelor , învaţă denumirile acestora şi destinaţia lor, iau un prim contact cu «activitatea ştiinţifică»; desenând într-o diagramă simplă «grafice» transpuse după unele «date», pentru a înregistra evoluţia vremii, transformările apei în natură, viaţa plantelor şi animalelor, copilul simte că poate afla adevăruri prin propriile puteri, devenind tot mai încrezător şi mai curios. (fragment)