Dificultăți de învățare


Autor: prof. înv. primar Mihaela-Cristina Strinu
Șc. Gimnazială „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, jud. Gorj

Semnificaţia sintagmei dificultăţi de învăţare este prezentă adesea contradictoriu şi confuz, ca atare legătura cu practica este destul de dificilă. Conceptul de dificultăţi de învăţare este cunoscut mai ales ca dificultăţi şcolare şi anume ca „dificultăţi care le întâmpină unii elevi în asimilarea cunoştinţelor, în formarea competenţelor” (Mircea Ştefan, Lexicon pedagogic). De obicei, dificultăţile de învăţare apar de timpuriu, în însuşirea cititului (dislexie), a scrisului (disgrafie), şi duc la manifestări de anxietate, neîncredere în sine, pierderea motivaţiei învăţării.
Există o categorie largă de elevi ale căror dificultăţi uşoare de învăţare, necunoscute la timp, fără intervenţie, pot duce la insucces şcolar.
O altă categorie de elevi prezintă dificultăţi de învăţare false, pasagere, care însă îi etichetează şi le vor influenţa adaptarea şcolară, datorită percepţiilor sociale, adică a felului cum sunt percepuţi de ceilalţi şi modul cum acestea influenţează structura personalităţii şi încrederea în sine.
Dificultăţile specifice de învăţare, tulburările în sfera capacităţilor de învăţare, alături de cele menţionate mai sus, constituie o categorie de probleme puţin cunoscute şi, de regulă, neglijate în şcoala obişnuită.
De cele mai multe ori, problematica dificultăţilor de învăţare se discută în raport cu şcoala şi cu adaptrea copilului la sarcinile învăţării şcolare, deşi o astfel de abordare limitează problematica şi împiedică înţelegerea învăţării ca activitate general umană, limitând-o la activitatea din planul şcolar. Astfel, în spaţiul şcolii, dificultăţile de învăţare semnifică existenţa unor piedici, probleme în abordarea învăţării şcolare. Deoarece afectivitatea constă în reflectarea relaţiei dintre subiect şi obiect, presupunând o mare încărcătură energetică de emoţii, sentimente, pasiuni, dispoziţii, afecte (furie, mânie, …), iar motivaţia este o sursă de activitate, asigurând condiţiile acţiunii şi îndeplinind şi o anumită funcţie de direcţionare, este vorba mai mult despre modul în care ştim să acţionăm asupra afectivităţii şi motivaţiei copilului, adaptat stadiului de dezvoltare. Pătrunzând mai adânc în această sferă, observăm că dificultăţile şcolare au cauze foarte diferite (interne=biologice, psihologice; externe=condiţiile oferite de familie, şcoală, so-cietate) şi pot îmbrăca forme extrem de variate. (fragment) 

Reclame