Studiu privind coroziunea unor aliaje dentare


Autor: ing. Staicu Lucia
Liceul Tehnologic „Ferdinand I”, Rm. Vâlcea

1. INTRODUCERE
O cerinţă de bază pe care trebuie să o îndeplinească toate materialele din care sunt confecţionate protezele dentare este biocompatibilitatea. Din acest punct de vedere, primele care şi-au demonstrat nocivitatea au fost metalele şi aliajele nenobile. Şi astăzi, mulţi pacienţi prezintă simptome locale sau generale, cauzate de intoxicaţii generate de degradarea prin coroziune a unor materiale dentare metalice. Reacţiile alergice, toxice, ca şi cele determinate de microcurenţii galvanici sunt adesea prevăzute de medicul stomatolog, dar măsurile diagnostice şi cele terapeutice dau rezultate nesatisfăcătoare în majoritatea cazurilor. [1]
2. MATERIALE ŞI METODE FOLOSITE PENTRU ÎNCERCAREA LA COROZIUNE A ALIAJELOR DENTARE
Pentru cercetarea experimentală din această lucrare au fost alese câte două aliaje dentare pe bază de Ni-Cr, Co-Cr şi pe bază de Cu, care au fost analizate din punct de vedere al comportării la coroziune prin măsurarea conductivităţii mediului de coroziune înainte şi după imersia probelor într-o soluţie de salivă artificială. Denumirile şi compoziţiile aliajelor testate sunt prezentate în tabelul 1.
Conductivitatea mediului de coroziune a fost măsurată prin citire directă pe scala unui conductometru Tip GT 12 la temperatura de 370C. (…)

În cazul probelor pe bază de Cu, aliajul Argeloy Crowns & Bridges trimite din ce în ce mai mulţi ioni metalici în soluţie, pe perioada celor 5 zile de testare, iar aliajul Gaudent S prezintă acest fenomen timp de trei zile de testare, după care scade in intensitate. Acest rezultat arată o rezistenţă la coroziune mai mare a aliajului Gaudent S faţă de aliajul Argeloy Crown & Bridges.
Analizând valorile maxime ale conductivităţii soluţiei pentru toate aliajele testate se poate spune că aliajul Ageloy C&B este cel mai puţin rezistent la coroziune, urmat de Vera Soft şi apoi de Gaudent S.
(fragment)