Studiu de specialitate – Motivații psihologice pentru o educație muzicală timpurie


Autor: prof. înv. primar Barbu Maria
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Muzica a fost şi rămâne o componentă fundamentală a educaţiei estetice. Muzica este şi ştiinţă şi artă, de aceea este implicată atât în realizarea obiectivelor intelectuale, cognitive ale învăţământului, cât şi în cele estetice, afective, morale şi sociale. Prin valenţele ei cognitive, afective, intelectuale, voliţionale, ea îmbogăţeşte fiinţa umană şi o modelează în aspiraţia ei spre perfecţiune.
Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice ale omului. Cu cât educaţia muzicală se face la o vârstă fragedă, cu atât mai mult se poate influenţa dezvoltarea armonioasă a personalităţii umane.
Copilul este atras de muzică încă din primii ani ai copilăriei. Cântecul de leagăn ,şoptit de vocea caldă a mamei îl însoţeşte încă din primele zile de viaţă. Jean Jacques Rousseau susţine că ,,educaţia omului începe de la naştere”, aşadar sarcina care îi revine familiei în scopul educaţiei muzicale a copilului, este aceea de a crea ambianţa favorabilă dezvoltării simţului muzical.
Dragostea copiilor pentru muzică este un lucru cât se poate de normal. Încă înainte de epoca şcolară copilul manifestă o deosebită plăcere senzorială de a asculta muzica, pe această cale trăind adevărate emoţii artistice. El trăieşte şi o plăcere activă, aceea de a cânta în jocurile lui, creând de cele mai multe ori cântece legate de acţiunea jocurilor. Această dragoste pentru muzică este în strânsă legătură cu latura afectivă a psihicului nostru. Acest lucru poate fi şi cel dintâi indiciu al predispoziţiilor naturale pentru această artă.
În perioada copilăriei viaţa copilului este foarte bogată în stări afective, el găsind în muzică un mijloc de trăire emoţională potrivită cu firea lui. Această trăire emoţională îi este nu numai plăcută, dar şi necesară, de aceea se consideră că educaţia muzicală poate fi începută destul de timpuriu. Încă de la 3 ani orizontul preocupărilor lui este concentrat pe latura artistică. El creează permanent, joaca lui fiind prilej de creaţie folclorică, având un limbaj specific vârstei lui, înţeles numai de el. Educaţia muzicală trebuie începută din grădiniţă şi chiar mai devreme, deoarece este cunoscut faptul că dezvoltarea din punct de vedere muzical a copilului începe de la naştere. La început copilul îi imită pe cei din jur, de aceea, cu cât se cântă mai mult în jurul lui cu atât devine mai muzical, ceea ce-l va ajuta mai târziu.  (fragment)