Studiu de specialitate – Formarea și dezvoltarea personalității copiilor cu CES prin activități extracurriculare


Autor: prof. înv. primar Ancuța Matei
Școala Gimnazială Ruginești

Schimbările de ordin social, politic, economic din ţara noastră vizează şi perfecţionarea sistemului de învăţământ, concepută ca o componentă de bază a progresului societăţii democratice. Acum, în procesul de reformare a ţării, care presupune schimbarea mentalităţii omului, în special a tinerilor, pregătirea lor pentru însuşirea valorilor general-umane, democratice, un rol important îi revine învăţământului primar, care pune bazele cunoaşterii şi comunicării, formării capacităţilor intelectuale de a învaţa, de a gândi, de a asimila valorile morale şi spirituale.
Educaţia cerinţelor speciale (CES) denumită în prezent educaţie incluzivă – componentă a paradigmei educaţie pentru toţi – proiectează un nou tip de şcoală: comprehensivă (cuprinzătoare, care nu selectează şi nu exclude), care realizează co-educatia, este deschisă, toleranţă, prietenoasă şi democratică, naturală prin eterogenitatea ei care îi valorizează şi integrează pe toţi copiii, adaptându-se la diversitatea de cerinţe educaţionale, la particularităţile de învăţare şi dezvoltare ale fiecărui copil. Este acceptată în prezent noţiunea de „CES” care desemnează necesităţile educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei speciale, necesităţile care solicită o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale şi / sau caracteristice unei deficienţe precum şi o intervenţie specifică, prin reabilitare/ recuperare corespunzătoare.
Indiferent de tipul de educaţie: specială, integrată / incluzivă sau de conceptele utilizate, problema personalităţii elevului trebuie să ocupe locul principal. Acţiunea educativă cea mai bună este aceea „care modelează eul”, permiţând deficienţilor mintali învăţarea realităţii sociale, pentru că ei se vor integra în realitatea socială normală. Ca urmare, profesorul trebuie să sensibilizeze în elevi propriul „eu”, conştiinţa posibilităţilor, capacitatea de a lua decizii, de a fi stăpâni pe ei. Acest lucru se poate realiza nu numai prin activităţi educative şcolare, ci şi prin activităţi extracurriculare. Este necesară o riguroasă planificare, organizare şi desfăşurare a acestor tipuri de activităţi în relaţie directă cu posibilităţile reale ale elevilor şi pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor pe care elevii respectivi le resimt în raport cu actul educaţional.
Conţinutul instruirii şi educaţiei se completează prin activităţi extracurriculare. Acest tip de activitate trebuie tratată cu cea mai mare importanţă şi exigenţă. Timpul liber îndeplineşte mai multe funcţii social-educative, de dezvoltare a personalităţii umane, de destindere, divertisment, având un rol compensator de stimulare a unor interese, motivaţii şi conduite novatoare. (fragment)