Relația joc-învățare la vârste timpurii


Autor: prof. înv. primar Marioara Maria Carmen
Liceul Teoretic Iulia Zamfirescu, Mioveni, Argeș

Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învățarii dirijate și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o normare de bază a procesului de largă sociabilizare a copilului.
Se știe că învățarea este uneori obositoare – dacă nu intelectual, cel puțin fizic. De aceea, introducând cu mult tact, cu pricepere, activități de joc, creăm o legatură, o continuitate cu perioada de vârstă anterioară, iar prin reușita acțiunii întreprinse, îi dăm copilului satisfacție, îi captăm pentru mai departe intelectul, îl înviorăm.
În frageda copilarie, învățarea este naturală și spontană. Curiozitatea și gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrată din placerea sa de a învăța. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte obiecte diferite poate modela din plastilină, testand astfel și materialul de joc și pe sine.
Jocul dă copilului preșcolar ,,simplu” ideilor importante, care treptat constituie ,,mijloacele” cu ajutorul cărora el va cuprinde, mai tarziu, mai multe concepte complexe, când copilul va dobândi o gândire profundă. Tot jocul este cel care dă posibilitatea copilului de a fi mai de grabă un inițiator în propria sa lume decât o persoană manipulată și disciplinată tot jocul determină creșterea încrederii în sine a copilului, cât și dorința de autodepășire, lăsându-i la îndemâna libera opțiune, liberă direcționare, fantezia și imaginația. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important de pregătire psihologica a copilului pentru școală.
Rolul educatoarei constă în orientarea și conducerea jocului nu numai pentru clarificarea scopurilor urmărite, dar și pentru sporirea efortului conștient în direcționarea efectelor educative.
În funcție de particularități de vârsta ale preșcolarilor, însuși procesul de învățare prezintă anumite particularități. Aceste particularități sunt, de fapt, un rezultat al legăturilor ce se stabilesc între joc și învățare pe parcursul perioadei preșcolare. Această corelație între cele doua forme de activitate nu rămâne constantă. Ca regulă generală, pe masură ce se trece de la o grupa preșcolară la alta, activitățile obligatorii câștigă termen din ce în ce mai mult.  (fragment)