Managementul inteligenței emoționale


Autor: prof. Negru Elena-Daniela
Colegiul Național „Gh. Asachi”, Piatra-Neamț

La modul general, psihologia consideră inteligența ca o aptitudine generală, de ordin intelectual, care contribuie la obținerea de performanțe în activități precum rezolvarea de probleme sau adaptarea la situații noi. Plecând de aici, psihologii au făcut distincție între mai multe tipuri de inteligență, care sunt în mod diferit dezvoltate în fiecare individ și care ne ajută la găsirea de soluții și la luarea deciziilor în diferite domenii de activitate. Astfel, Howard Gardner (1985) a pus în evidență existența a opt tipuri de inteligență: inteligența lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența spațial-vizuală, inteligența muzical-ritmică, inteligența corporal-kinestezică, inteligența naturalistă, inteligența interpersonală și inteligența intrapersonală.
Începând cu teoria lui Gardner a inteligențelor multiple, psihologii au încercat să demonstreze că în afară de cele opt tipuri de inteligență mai putem găsi și altele. În acest context, începând cu anii ’90 a început să de vorbească despre inteligență emoțională, termen consacrat de Daniel Goleman (1995), prin care se înțelege capacitatea de înțelegere a propriilor emoțiilor și a celorlalți, și de gestionare a lor în vederea îmbunătățirii vieții și imaginii sociale. În plus, introducerea conceputului de inteligență emoțională are rolul de a arăta că luarea deciziilor și rezolvarea problemelor nu sunt chestiuni care să țină exclusiv de latura abstractă a gândirii și că viața afectivă joacă un rol important în aceste sarcini. Rezultă de aici că fără controlul vieții afective, gândirea are de suferit în ceea ce privește claritatea, coerența și consecvența ei. Gestionarea inteligenței emoționale contribuie la întărirea capacității individului de a face față frustrărilor și de a rezista stărilor de spirit negative, cultivând perseverența și capacitatea de auto-motivare.  (fragment)