Studiu de specialitate – Evaluarea prin metode alternative – Proiectul

Autor: prof. înv. primar Barbu Maria
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Cunoaşterea adevărului istoric despre un eveniment, epocă istorică, societate per-mite formarea trăsăturilor afective şi dezvoltarea capacităţilor cognitive. Acestea la rândul lor determină curiozitatea de a învăţa, atracţia pentru trecutul istoric, stări emoţionale de simpatie, ataşament sau dimpotrivă, de respingere. Plecând de la aceste premize, se impune abordarea istoriei din perspectiva strategiilor didactice interactive de predare-învăţare-evaluare care oferă ocazii benefice de organizare pedagogică a unei învăţări temeinice, uşoare şi plăcute, în acelaşi timp, având un pronunţat caracter activ-participativ din partea elevilor, cu posibilitate de cooperare şi comunicare eficientă. Continuarea

Studiu de specialitate – Motivații psihologice pentru o educație muzicală timpurie

Autor: prof. înv. primar Barbu Maria
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Muzica a fost şi rămâne o componentă fundamentală a educaţiei estetice. Muzica este şi ştiinţă şi artă, de aceea este implicată atât în realizarea obiectivelor intelectuale, cognitive ale învăţământului, cât şi în cele estetice, afective, morale şi sociale. Prin valenţele ei cognitive, afective, intelectuale, voliţionale, ea îmbogăţeşte fiinţa umană şi o modelează în aspiraţia ei spre perfecţiune.
Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice ale omului. Cu cât educaţia muzicală se face la o vârstă fragedă, cu atât mai mult se poate influenţa dezvoltarea armonioasă a personalităţii umane.
Copilul este atras de muzică încă din primii ani ai copilăriei. Cântecul de leagăn ,şoptit de vocea caldă a mamei îl însoţeşte încă din primele zile de viaţă. Jean Jacques Rousseau susţine că ,,educaţia omului începe de la naştere”, aşadar sarcina care îi revine familiei în scopul educaţiei muzicale a copilului, este aceea de a crea ambianţa favorabilă dezvoltării simţului muzical. Continuarea

Studiu de specialitate – Metode interactive folosite în predarea – învățarea unităților de măsură

Autor: prof. Pîndaru Mariana
Colegiul ”D. Cantemir” Huși, Vaslui

Transformările prin care a trecut procesul de învăţare, mai ales în ultimele decenii, au pus problema elaborării şi apoi utilizării unor noi metode de predare şi învăţare şcolară. În învăţământul românesc a evenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a stimula participarea activă şi deplină, fizică şi psihică, individuală şi colectivă în procesul învăţării.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe. “Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material “activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.” (Ioan Cerghit) Continuarea

Studiu de specialitate – Aplicațiile practice la ora de matematică

Autor: prof. Pîndaru Mariana
Colegiul ”D. Cantemir” Huși, Vaslui

Aplicațiile practice ale matematicii sunt aproape absente în predarea acestei materii. Ca urmare a apărut natural problema dacă prezentarea și experimentarea aplicațiilor practice contribuie la facilitarea însușirii și reținerii unor concepte matematice. Studiul de față încearcă să răspundă acestei probleme, prin realizarea unui studiu în cadrul orelor de curs.
Cuvinte cheie: matematica, studiu de specialitate, aplicatii practice
Din experiența personală ca fost elev și ca actual cadru didactic, aplicațiile practice ale matematicii sunt aproape absente în predarea acestei materii. Ca și elev cu predilecție pentru matematică, m-am întrebat deseori cu ce scop au fost inventate atât de multe teoreme, legi, reguli, formule și unde sau cum le pot folosi. În postura de cadru didactic am primit aceleași întrebări de la elevi. În urma documentărilor m-am informat și am putut să le răspund la majoritatea întrebărilor. Mai mult, am hotărât să le arăt, în cadrul lecțiilor la care se pretează, aplicații practice ale unor enunțuri teoretice. Continuarea

Studiu privind geneza produșilor poluanți din gazele de ardere evacuate de către motoarele termice

Autor: prof. ing. Staicu Gabriela
Colegiul de Silvicultură și Protecția Mediului, Rm. Vâlcea

Gazele de ardere evacuate de către motoarele termice contribuie la poluarea atmosferei cu substanţe gazoase (oxid de carbon CO, oxizi de azot NOX, hidrocarburi CmHn etc.) numite noxe şi particule solide (funingine sau fum).

La funcţionarea unui MAS sursele de produşi poluanţi sunt: gazele de evacuare circa 66%, carterul 20% (care se datorează în cea mai mare măsură tot gazelor pătrunse în carter), carburatorul 9% şi rezervorul de combustibil 6%. Deoarece circa 85% din produşii poluanţi se datorează gazelor de evacuare este necesar a explica geneza acestora, pentru a facilita luarea unor măsuri eficiente de diminuare sau reducere totală a produşilor poluanţi. Continuarea

Studiu privind coroziunea unor aliaje dentare

Autor: ing. Staicu Lucia
Liceul Tehnologic „Ferdinand I”, Rm. Vâlcea

1. INTRODUCERE
O cerinţă de bază pe care trebuie să o îndeplinească toate materialele din care sunt confecţionate protezele dentare este biocompatibilitatea. Din acest punct de vedere, primele care şi-au demonstrat nocivitatea au fost metalele şi aliajele nenobile. Şi astăzi, mulţi pacienţi prezintă simptome locale sau generale, cauzate de intoxicaţii generate de degradarea prin coroziune a unor materiale dentare metalice. Reacţiile alergice, toxice, ca şi cele determinate de microcurenţii galvanici sunt adesea prevăzute de medicul stomatolog, dar măsurile diagnostice şi cele terapeutice dau rezultate nesatisfăcătoare în majoritatea cazurilor. [1] Continuarea

Comunicarea scrisă

Autor: prof. Igaș Victoria-Caludia
Colegiul Tehnic ,,Unirea” Ștei, Bihor

Conceptul de scriere este definit ca fiind ,,un sistem de semne grafice convenţionale prin care sunt reprezentate în scris sunetele sau cuvintele unei limbi; text scris: exprimare în scris; compunere, redactare a unui text.”La fel ca şi vorbirea, scrierea este o activitate fundamentală în procesul devenirii fiinţei umane, o formă de exprimare a acesteia, un proces complex, creativ, favorizând autocunoaşterea şi cunoaştereacelorlalţi.
Redactarea unui text constituie mai mult decât o practică utilă a zilelor noastre şi ne oferă prilejul de a ne cunoaşte pe noi înşine şi pe ceilalţi, facilitând accesul spre o comunicare eficientă în cadrul societăţii. Există o multitudine de situaţii din viaţa fiecăruia când suntem solicitaţi să redactăm un text: la şcoală, la facultate, în cadrul unor concursuri sau examene, în activitatea profesională sau în activităţile curente. Continuarea

Mediul școlar – factor de influență al violenței?

Autor: prof. Ionița Ioana
Liceul ”Ștefan Procopiu” Vaslui

În şcoli a existat întotdeauna violenţă. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social cu totul nou. Totuşi, acest fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mediei. Violenţa între elevi, manifestată sub diferite forme, este o realitate frecvent întâlnită în şcolile româneşti.
Formele de violenţă întâlnite în şcoală reprezintă orice formă de manifestare a unor comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire, bruscare, împingere, lovire, rănire; comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă, furt); ofensă adusă statutului cadrului didactic; comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare. Continuarea

Studiu de specialitate – Relația educator-elev, componentă importantă a procesului educațional

Autor: prof. Pătrașcu Elena Crenguța
Liceul Tehnologic I. C. Petrescu Stîlpeni – GPP Stîlpeni jud. Argeș

„A comunica” înseamnă a fi împreună cu cineva, a împărtăşi, a fi în comunicare de gând, de simţire, de acţiune. Această perspectivă de definire a comunicării admite o axiomă: comportamentul uman, în ansamblul său, îi este intrinsecă dimensiunea informaţională, comunicarea. A comunica, în cazul educatorului, al învăţătorului, al profesorului înseamnă cu mult mai mult decât a stăpâni cuvântul; omul şcolii este obligat să acţioneze ca un profesionist al comunicării.
Comunicarea este un proces în care sunt angajaţi reciproc emiţători şi receptori. Spre deosebire de comunicare, informarea presupune circulaţia informaţiei doar de la emiţător spre receptor. Comunicarea de tip educaţional presupune un proces interactiv în care educatorul este şi emiţător şi receptor, iar elevii sunt deopotrivă şi receptori şi emiţători de mesaje. Informarea poate fi o formă de comunicare ierarhică, prin care autoritatea exercită o presiune privilegiată asupra receptorilor. Educatorul care comunică cu elevii îşi asumă poziţia de relativă egalitate cu aceştia, schimbând mesaje reciproce. Continuarea

Pregătirea pentru școală

Autor: prof. Pătrașcu Elena Crenguța
Liceul Tehnologic I. C. Petrescu Stîlpeni – GPP Stîlpeni jud. Argeș

Problema debutului şcolar reprezintă o preocupare atât pentru educatori, cât şi pentru părinţi. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaţionale, pregătirea pentru şcoală trebuie înţeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte, a copilului la şcoală, pe de altă parte a şcolii la copil. Aceasta este optimă în condiţiile în care copilul este pregătit, atât sub aspect cognitiv, cât şi socio-afectiv.
La grădiniţă, preşcolarul se va integra şi adapta la activitatea de aici în funcţie de modelele pe care le foloseşte educatoarea, de felul cum îi stimulează interesul de a se implica în jocurile cu copiii, de ambianţa pe care o pregăteşte ca acesta să se simtă în grădiniţă în siguranţă şi să poată relaţiona. O adevărată educatoare este cea care iubeşte şi înţelege copilul, oferindu-i şanse egale şi ajutându-l să-şi rezolve nevoile şi trebuinţele, în funcţie de ritmul său propriu de dezvoltare şi de particularităţile sale individuale. Continuarea

Educația tehnologică – disciplină care se adresează viitorului elevului

Autor: prof. Gherghe Carmen Elena
Școala Gimnazială Nr. 1 Vulturești, jud. Argeș

Educaţia Tehnologică este o componentă a culturii generale şi care exprimă noutăţile care au apărut în sfera de cultură generală. Este o disciplină care dezvoltă gândirea centrată pe tehnică şi dirijată spre întelegerea principiilor fundamentale pentru descoperirile ştiinţei, urmăreste să dezvolte curiozitatea intelectuală înclinată spre cercetare, să stimuleze creativitatea şi înţelesul faţă de mediul tehnic, toate acestea şi datorită evoluţiei de la societatea industrializată la societatea informatizată care a determinat mutaţii esenţiale şi în dezvoltarea tehnologică. Continuarea

Relația joc-învățare la vârste timpurii

Autor: prof. înv. primar Marioara Maria Carmen
Liceul Teoretic Iulia Zamfirescu, Mioveni, Argeș

Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învățarii dirijate și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o normare de bază a procesului de largă sociabilizare a copilului.
Se știe că învățarea este uneori obositoare – dacă nu intelectual, cel puțin fizic. De aceea, introducând cu mult tact, cu pricepere, activități de joc, creăm o legatură, o continuitate cu perioada de vârstă anterioară, iar prin reușita acțiunii întreprinse, îi dăm copilului satisfacție, îi captăm pentru mai departe intelectul, îl înviorăm.
În frageda copilarie, învățarea este naturală și spontană. Curiozitatea și gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrată din placerea sa de a învăța. Prin joc, copilul se aventurează în necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte obiecte diferite poate modela din plastilină, testand astfel și materialul de joc și pe sine. Continuarea

Studying English abroad

Autor: prof. Vintilă Ovidiu
Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești

Many students want to learn English, as it is the business language of the world. One can blame the British Empire for that! Of course, there are 101 other languages out there to learn but where should one learn English? In England is the obvious answer! However, many students in non-English speaking countries enrol on local courses in their country. At each level – be they a beginner, pre intermediate, intermediate, upper intermediate or advanced level they learn grammar, reading, writing, listening and speaking. Having a conversation in English is a vital part of the learning process.
Many students will probably be taught by a non-native English speaker, as in some countries there is a shortage of native speakers. These teachers have themselves learnt English and are happy to pass their knowledge on to others. Some students, however, will get the opportunity to practice their English with a native English speaker. For British English you might be lucky enough to get a real Englishman for that real English accent! Actually, not many English people speak the Queen’s English. Continuarea

Managementul motivației la nivelul organizației școlare

Autor: prof. dr. Teodor Negru
Liceul Tehnologic Economic Administrativ, Piatra-Neamț

Importanța managementului motivației pentru organizația școlară constă în faptul că de motivarea personalului depind performanțele cu care angajații își îndeplinesc sarcinile profesionale. Managementul motivației este o componentă importantă a unui sistem de conducere care presupune participarea anagajaților la luarea deciziilor în organizație și sprijinirea acestora în realizarea sarcinilor, în defavoarea unui mod de conducere directiv, axat pe un model centralizat de luare a deciziilor și pe exercitarea, cu precădere, a funcțiilor de control și supraveghere în desfășurarea sarcinilor. Managementul motivației devine o provocare și mai mare în contextul actual, marcat de lipsa resurselor financiare și de absența, în sistemul de învățământ, a unui sistem de salarizare care să stimuleze performanța și să reprezinte o motivație pentru angajați. Continuarea

Managementul inteligenței emoționale

Autor: prof. Negru Elena-Daniela
Colegiul Național „Gh. Asachi”, Piatra-Neamț

La modul general, psihologia consideră inteligența ca o aptitudine generală, de ordin intelectual, care contribuie la obținerea de performanțe în activități precum rezolvarea de probleme sau adaptarea la situații noi. Plecând de aici, psihologii au făcut distincție între mai multe tipuri de inteligență, care sunt în mod diferit dezvoltate în fiecare individ și care ne ajută la găsirea de soluții și la luarea deciziilor în diferite domenii de activitate. Astfel, Howard Gardner (1985) a pus în evidență existența a opt tipuri de inteligență: inteligența lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența spațial-vizuală, inteligența muzical-ritmică, inteligența corporal-kinestezică, inteligența naturalistă, inteligența interpersonală și inteligența intrapersonală. Continuarea

L’enseignement des modules techniques dans une vision interdisciplinaire

Autor: prof. Corina Popovici
Liceul Tehnologic Iuliu Moldovan, Arad

Malgré la richesse sémantique des préfixes multi-, pluri-, inter-, trans- appliqués au mot disciplinable, ces différents termes illustrent de manière évidente la nature des interactions possibles entre les savoirs disciplinaires.
La multidisciplinarité est une juxtaposition d’approches disciplinaires, tels des enseignements exploitant chacun un aspect d’une même sortie scolaire sans faire de liens avec d’autres aspects.
La pluridisciplinarité désigne l’association de disciplines qui concourent à une réalisation commune, sans que chacune ait a modifier son approche et ses méthodes.
L’interdisciplinarité établit une coopération entre des disciplines autonomes en vue d’élargir la compréhension d’un domaine particulier et d’atteindre un objectif commun, au moyen d’un langage commun qui facilite les échanges entre domaines de connaissance éloignes. Une approche interdisciplinaire est souvent associée à un progrès, qu’il soit d’ordre scientifique et technique (Piaget, 1972; Delattre, 1984). Continuarea

Studiu privind dezvoltarea gândirii preșcolarilor

Autor: prof. înv. preșcolar Huidu Claudia Mădălina
Grădinița cu P. P. „Vis de Copil”, Tg-Jiu

Gândirea preşcolarului prezintă elemente situativ-concrete, elemente animiste. El nu poate anticipa prea mult, gândirea lui se desfăşoară concomitent cu activitatea, ceea ce îl face să nu poată prevedea rezultatele acţiunilor sale.
Studiile şi cercetările întreprinse au evidenţiat cele mai semnificative caracteristici ale intelectului preşcolarului. Astfel, gândirea preşcolarului este preconceptuală sau cvasiconceptuală, ea operând cu o serie de con-structe care nu sunt nici noţiuni individuale, nici noţiuni generale. După vârsta de 3 ani, inteligenţa depăşeşte faza simbolică, trecând la un alt substadiu: al intuiţiei simple (4-5, ani) şi al intuiţiei articulate sau semioperaţional (între 5/6-7/8 ani); de la 4 la 7 ani asistăm la coordonarea treptată a raporturilor reprezentative, deci la o conceptualizare în creştere, care va conduce copilul, de la faza simbolică sau preconceptuală până în pragul operaţiilor. Gândirea intuitivă este în progres faţă de gândirea preconceptuală sau simbolică, deoarece ea se aplică nu „figurilor individuale” ci configurațiilor de ansamblu, rămânând orientată în sens unic. Continuarea

Studiu de caz privind problema absenteismului în școală

Autor: prof. înv. primar Giurcă Violeta-Amelia
Școala Gimnazială Novaci / Structura Pociovalistea

Subiectul: P. R., 10 ani, este elev în clasa IV
Prezentarea cazului: P.R. are 10 ani și este elev în clasa a-IV-a. În clasa a III-a a fost considerat atât de către colegi, cât și de către profesori un elev cu rezultate mediocre la învățătură, dar care ar putea mult mai mult. Totuși pe atunci avea o evoluție constantă. Odată cu trecerea în clasa a IV-a situația elevului la învățătură s-a înrăutățit, înrăutățire care s-a datorat în mod deosebit absenței de la cursuri a copilului.
Istoricul evoluției problemei: Ambii părinți ai copilului sunt plecați în Spania, acesta împreună cu cei doi frați mai mici rămânând în grija bunicilor. Elevul a profitat de lipsa de cunoaștere și interes a bătrânilor față de problemele școlii și a început să lipseasca, manifestând totodată tulburări de comportament. Continuarea