Trigonometria povestită în versuri de Gheorghe Lazăr


Autor: prof. Ana-Maria Nucă
Liceul „Dimitrie Cantemir” Babadag, jud. Tulcea

Îmi face o deosebită plăcere să-i invit pe elevii mei într-o aventură a cunoaşterii matematice, întorcându-ne astfel în timp pentru a face cunoştinţă cu personalităţi marcante ale culturii şi ştiinţei româneşti: Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu, Spiru Haret, Ion Barbu, Traian Lalescu, Octav Onicescu, Dimitrie Pompeiu. Aş vrea să-i fac pe elevi să îndrăgească şi să cunoască istoria matematicii româneşti prin aceste mari personalităţi care au dirijat excepţional orchestra matematică a lumii prin descoperirile lor.
Unul dintre maeştrii şi fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească a fost Gheorghe Lazăr, care în 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava. Alături de Spiru Haret, Gheorghe Lazăr are meritul de a se fi jertfit pe altarul ştiinţei şi culturii pentru un viitor mai bun al românilor.

La deschiderea şcolii din Bucureşti, Lazăr a publicat o Înştiinţare în care vorbeşte despre trecerea timpului şi invită tinerii la „a trece la condica şcolii“ şi a începe „paradosirea materiilor“. Acesta este textul: „Vremea trece iute, nu se mai întoarce şi ne fură anii vieţii în sineşi, noi rămânem tot lipsiţi şi neciopliţi, pentru aceea, grăbiţi-vă, nu întârziaţi a vă arăta şi a vă trece la condica şcolii, ca apoi, puindu-le toate la cuviincioasa orânduială, să putem începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, cât mai degrabă paradosirea materiilor după rândul de mai jos însemnat.“
Obiectele de studiu erau împărţite în trei categorii: a) pentru „cei mai slăbănogi sau mai de tot nedeprinşi“ (care aveau a învăţa „cunoaşterea slovelor şi slovenirea cuviincioasă, cetirea desăvârşit, Catehismul şi istoria biblicească“); b) pentru cei care trec „la altă tagmă de învăţătură, unde vor asculta, printre altele, poetica şi mitologhia“; c) pentru „cei mai în vârstă şi deprinşi cu toate acestea, care vor învăţa gheografia şi gheometria“.
Crezându-se la acea vreme că matematica nu poate fi versificată, Gheorghe Lazăr a demonstrat, ca şi Ion Barbu mai târziu, că această materie poate fi povestită în versuri. Astfel, este absolut fantastică povestea călătoriei funcţiei sinus de-a lungul celor patru cadrane ale cercului trigonometric spusă în versuri:
„Precum cresc arcurile, / Aşijderea cresc şi sinurile, / Pentru că sinurile sunt jumătăţi de coarde. / Însă coardele cresc / Precum cresc şi arcurile cărora răspund aceste coarde…/ După aceea cresc apoi sinurile / Precum cresc şi arcurile / Deci sinul unghiului drept / Este sinul cel mai mare / Fiind egal razei sau diametrului jumătate / Care luându-se în loc de coardă / Este cea mai mare între toate coardele / De la care începând iar încep sinurile a scădea / Pre unghiurile teşite / Fiind egale sinurilor unghiurilor ascuţite / Ale împlinirii spre două drepte / Până când în unghiul cel mai mare teşit / De tot se pierd.” (fragment)