Rolul profesorului în societatea contemporană


Autor: prof. Popa Irina Mariana
Liceul Tehnologic „Carol I” Valea Doftanei

Dacă abordăm problematica rolului profesorului în societatea contemporană, cartea “Profu” de Jean Pierre Dopagne este un exemplu pertinent la care putem face referire și care ne pune în lumină caracteristicile importante ale problemelor cu care se confruntă universul educațional de astăzi. Autorul ne avertizează asupra pericolului degradării tinerei generații lipsită de interes pentru studiu și de respect pentru dascăli, această categorie profesională esenţială în dezvoltarea unei societăţi.

În România zilelor noastre, discutarea rolului profesorului este mai actuală decât oricând, în condițiile în care se poartă multe discuții despre ce ar trebui sau nu ar trebui să facă profesorul, în condițiile în care mass media mediatizează cazurile extreme și excepționale care pun într-o lumină complet nefavorabilă imaginea profesorului și se pierd din vedere, sau chiar se desconsideră rezultatele de excepție obținute de școala românească pe plan internațional.
Profesorii nu sunt un subiect de „hot news”, nu fac ştirile de seară şi nici nu aduc vreun profit imediat, decât dacă se mediatizează cazurile negative care câștigă astfel audiență (vezi cazul “învățătoarei șpăgare” din București). Prin urmare, nu se mediatizează efortul și pregătirea acelor dascăli care câștigă an de an premii și medalii la concursurile și olimpiadele internaționale împreună cu elevii lor și care își fac zi de zi misiunea cu devotament și dragoste în suflet pentru tânăra generație.
Dar să vorbim despre profesorul lui Jean Pierre Dopagne și despre ce reprezintă el ca model pentru societatea actuală. Profesorul de literatură în învățamântul liceal este un inadaptat care trăieşte în lumea literaturii şi care vrea să le deschidă elevilor porţile spre lumile din cărţi, lovindu-se de sufletele uscate dintr-un sfârşit de mileniu în care sensibilitatea omenească s-a modificat genetic. Marie, fiica sa ce doreşte să îmbrățişeze cariera didactică și care s-ar putea număra printre ”tinerii care dețin cheia transformărilor viitoare”, chiar dacă “şcoala este în declin”(așa cum afirmă Sevillia), este singura care trage un semnal de alarmă: ,,Avem nevoie de profi adevărați, tată! Nu de criminali resemnați care-şi ucid elevii.”  (fragment)