Rolul educației în cultivarea perseverenței, promotoare a reușitei în viață


Autor: prof. Popa Irina Mariana
Liceul Tehnologic „Carol I” Valea Doftanei

Cum să ne educam copiii pentru noul univers al muncii, pentru această nouă etapă în viața socială a umanității în așa fel încât să le asigurăm succesul? Aceasta este întrebarea de la care trebuie să pornim orice discuție referitoare la dezvoltarea abilitaților socio-emoționale, deoarece rolul inteligenței emoționale și a competenței socio-emoționale dobândite prin educație, al cărei rezultat este performanța profesională remarcabilă, are un rol major și determinant în societatea actuală. Pentru a putea răspunde în mod obiectiv la o astfel de întrebare, trebuie să regândim însăși elementele de baza ale educației căci inteligența emoțională este tot atât de importantă pentru viitorul copiilor noștri ca studiile academice absolvite pe parcursul școlarizării.

Pentru a asigura copiilor noștri o educație de calitate care să îi pregătească pentru preluarea unor roluri sociale de anvergură în această lume a schimbării, în care ei să fie chiar promotori sau agenți ai schimbării într-o etapă superioară de evoluție a umanității, și nu doar elemente pasive care să se supună regulilor create de alții, trebuie să cunoaștem și să analizăm care sunt parametrii actuali după care s-au reconstruit regulile jocului. Trebuie să remarcăm că regulile jocului de pe actuala piață a muncii sunt în plină schimbare iar noi suntem judecați după un nou etalon care conține criterii de selecție ce țin nu numai de inteligenta noastră cognitivă, ori de competența profesională, ci și de comportamentul nostru față de noi si față de ceilalți, de atitudinea noastră. Noile reguli pot să prevadă chiar care sunt persoanele predispuse la a deveni performeri de excepție sau care sunt acelea predispuse la eșec.
Din păcate, noile reguli au prea puține lucruri în comun cu ceea ce ni s-a predat la școală până acum, cu ceea ce predăm noi actualelor generații de copii, sau cu ceea ce se preconizează pentru viitorul apropiat, deoarece achizițiile strict teoretice și capacitățile fundamentale pe care le prevede actualul sistem de învățământ a fi însușite de către elevi, sunt irelevante față de aceste standarde. Se consideră că know how-ul și aptitudinile intelectuale sunt o condiție sine qua non a prestației profesionale de calitate, iar ceea ce face diferența între indivizi sunt însușirile personale. Cercetătorii au demonstrat că, în cel mai fericit caz, IQ-ul poate contribui cu până la 20% la factorii care determină reușita în viață, restul de 80% reprezentând competențele dobândite în urma educării inteligentei emoționale, adică formarea „caracterului”. (fragment)