Relația școală – familie


Autor: prof. înv. primar Gabriela Broască
Școala Gimnazială „Al. I. Cuza”, Brăila

În această lume în permanentă schimbare – aflată sub presiunea competiţiilor de orice fel – părinţii, educatorii, oamenii de afaceri, comunităţile locale, statele şi guvernele naţionale se străduiesc împreună să încurajeze sistemele de îmbunătăţire a educaţiei, pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte. Unul dintre mijloacele de îndeplinire a acestui scop – implicarea familiei în educaţie – a existat de generaţii.
Referitor la acţiunea educativă a familiei, ea este eficientă numai atunci când scopul său se înscrie pe aceeaşi linie cu al şcolii, când între cei doi factori există o concordanţă în ceea ce priveşte obiectivele urmărite, subordonate idealului social şi educaţional.
Ca primi profesori ai copiilor lor, părinţii şi familiile ar trebui:

1.să elaboreze un program zilnic pentru teme, iar acesta să fie verificat regulat. Să existe un loc liniştit de studiu, fără televizor sau computer. Să se descurajeze convorbirile telefonice în timpul lucrului. Părinţii să încurajeze efortul copilului şi să fie disponibili să răspundă la întrebări, precum şi să discute cu ei despre ceea ce şi-au însuşit. Timpul petrecut astfel de elevi este direct proporţional cu performanţa obţinută .
2.să citească împreună cu copilul. Să-l ducă pe acesta la bibliotecă şi să-l ajute să-şi găsească – funcţie de hobby-urile şi interesele sale – cărţi potrivite. Studiile arată că atunci când părinţii le citesc copiilor sau îi ascultă cum citesc, în mod frecvent, performanţele acestora se îmbunătăţesc. Pentru un părinte, a aloca din timpul său pentru a citi cu copilul reprezintă calea cea mai de succes pentru a-l încuraja pe cel mic să citească, iar aceasta constituie un aspect esenţial în educarea sa.
3.să folosească televizorul cu înţelepciune. Să stabilească anumite ore pentru privitul la televizor şi să-l ajute pe copil să-şi aleagă programele potrivite. Să selecteze programe pe care să le urmărească şi să discute împreună programele respective. Părinţii trebuie să le limiteze timpul de privit, dar şi să-i sprijine să selecteze programele educative.
4.să păstreze legătura cu şcoala. Nu trebuie să fie şcoala cea care-i anunţă cum se descurcă copilul. Să ştie ce învaţă copilul, care-i sunt temele şi cum şi le rezolvă. Să-şi stabilească în program un moment în care să meargă la şcoală şi să vorbească cu profesorii. Dacă nu pot, să-şi planifice să dea un telefon. Nu trebuie aşteptat până apar problemele.
5.să-i laude pe copii, să le aprecieze efortul. Să-i încurajeze să persevereze. Să cultive acasă o atmosferă caldă, dar în acelaşi timp să stabilească şi standarde referitoare la modul de elaborare a temelor. (fragment)