Predarea abilităților de ascultare într-o limbă străină


Autor: prof. Vintilă Ovidiu
Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” Pitești

Predarea abilităţilor de ascultare ca parte a predării unei limbi străine este o dezvoltare relativ recentă a cărui istorie se află în mare parte în ultimii treizeci de ani. La sfârșitul anilor 1800 ascultarea a fost utilizată în predarea limbii ca un mijloc de dezvoltare a comunicării orale. S-a presupus că studenții ar dobândi pur și simplu capacitatea de a înțelege forma vorbită a limbii, dacă au auzit limba vorbită, ocazional, pe profesorul lor sau au ascultat o casetă cu texte audio. A fost demonstrat rapid că această abordare pur și simplu nu funcționează.
Acest lucru a condus la dezvoltarea metodei directe, în care s-au accentuat prezentările orale și înțelegerea fonetică. Limba țintă a fost folosită exclusiv în sala de clasă și traducerea a fost interzisă. Comunicarea orală era inițiată de către cadrul didactic prin schimburi de întrebare-răspuns cu cei care studiau limba străină. Noul limbaj era predat prin demonstrații, obiecte și imagini, elevul fiind cufundat în contexte vizuale și expus limbajului oral.

Metoda directă, care a fost inițial concepută pentru predarea la un grup mic, a fost în cele din urmă adaptată pentru a fi utilizată cu grupuri mai mari și pentru predarea celor patru abilități (ascultare, vorbire, citire, scriere ). Acest nou stil de predare, care emana din Anglia, mai târziu a fost numit abordarea orală , deoarece toate lecțiile începeau cu prezentări orale. Dialogurile, în care au fost introduse noi modele de gramatică și vocabular, erau modelate de către profesor. Cursanții repetau în cor, încercând să imite pronunția profesorului.
Aproximativ în același timp, lingviștii americani au început să propage o abordare ceva mai extremă numită metoda audio- linguală. În această abordare, de asemenea, accentul s-a pus pe prezentarea orală și exerciții orale. Scopul acestei metode este de a pune elevii să gândească în noua limbă ajutându-i să formeze noi deprinderi, o vedere care a fost în mod evident condusă de psihologia comportamentală care era populară la acea vreme. (fragment)