Exersarea pronunției în orele de limba engleză prin expresii „tongue twisters”


Autor: prof. Nistora Agneta
Colegiul Tehnic de Construcții și Protecția Mediului Arad

Comunicarea într-o limbă străină reprezintă o competență cheie în cadrul profillului de formare european conturat pentru absolvenții învățământului obligatoriu. Aceasta include aceleaşi competențe generale ca şi comunicarea în limba maternă: se bazează pe abilitatea de a înţelege, de a exprima şi de a interpreta gânduri, sentimente şi fapte, atât pe cale orală cât şi în scris (ascultare, vorbire, citire şi scriere) într-o gamă potrivită de contexte sociale – la serviciu, acasă, în educaţie şi instruire – conform cu dorinţele sau nevoile individului.

În studiul pronunţării în limba engleză, trebuie să acordăm atenţie componentelor principale: articularea sunetelor și intonaţia. Una dintre cele mai moderne și în același timp distractive metode de exersare a pronunției în cadrul orelor de limba engleză este așa numitul “tongue twister”, reprezentând un șir de cuvinte greu de pronunțat. Un ”tongue twister” este o expresie sau o propoziţie greu de pronunţat repede, de obicei din cauza aliteraţiei sau succesiunii sunetelor foarte asemănătoare. Un exemplu de joc este acela în care un “tongue twister” trebuie repetat de 3 sau 4 ori din memorie rapid, fără a face greşeli.
Un exemplu popular de activitate care implică folosirea acestei metode este o variaţie a jocului “telefonul fără fir” din limba română folosind “tongue twister”. El se poate aplica la orice nivel: începator, pre-intermediar, intermediar sau avansat în funcție de gradul de dificultate al materialului selectat. Etapele activității ar fi următoarele:
1.Spunem clasei un ”tongue twister” popular, la nivel pre-intermediar. De exemplu “The rain in Spain stays mainly in the plain” este folosit pentru a exersa pronunția corectă a diftongului [ei].
2. Îi întrebăm pe elevi ce este acesta, (o poezioară care se concentrează pe un anume sunet sau grup de sunete). Este posibil ca să existe şi în limba lor şi îi întrebăm despre acest lucru.
3. Dacă am dat definiţia, îi întrebăm pe elevi de ce sunt utile (pentru a exersa un anume sunet, pentru a corecta pronunţia etc)
4. Împărţim clasa în grupe mici, de preferinţă fiecare grup să aibă cinci sau şase elevi. Spunem elevilor să se aşeze în cerc.
5. Le explicăm că acesta este un concurs: profesorul îi spune un ” tongue twister” unui elev din fiecare grup, acesta fuge înapoi la grupa sa şi şopteşte la ureche celui din dreapta sa. (fragment)