Drepturile copilului


Autor: prof. Virdol Alina Cristina
Școala Profesională Valea Stanciului

Interesul pentru copil ca fiinţă umană cu drepturi depline este unul din principalele aporturi ale secolului XX la evoluţia umanităţii. Nimic nu apare ca fiind mai firesc pentru un secol pe care la inceputurile sale Helen Key îl anunţa ca fiind “secolul copilului”, decât numeroasele dezbateri şi discuţii referitoare la natura drepturilor ce trebuiau asociate copilului şi copilăriei.
A existat o unanimă recunoaştere a nevoii speciale de protecţie a copilului datorită vulnerabilităţii sale în raport cu societatea. Vulnerabilitatea a fost interpretată prioritar în legătură cu anumite incapacităţi, prin urmare copilul a fost mai curând tratat ca obiect al actelor de caritate decât ca o fiinţă umană individuală, cu propriile sale drepturi. Elaborarea deciziilor cu privire la copil a avut loc de cele mai multe ori în absenţa copilului.

Succesul în educaţie este asigurat atât de condiţiile create de familie, de stat, prin instituţiile de învăţământ, prin accesul la activităţi recreative, culturale, sportive, cât şi de participarea activă şi de responsabilitatea copiilor faţă de educaţie.
Convenţia ONU cu ptivire la Drepturile Copilului este primul document care conţine prevederi specifice referitoare la dreptul copilului la opinie şi exprimare. Conform articolului 12, copilul are dreptul să se exprime în orice decizie care îl priveşte: educaţie, sănătate, mediul în care trăieşte etc. Deciziile copilului trebuie analizate şi luate în considerare în funcţie de vârsta şi nivelul lui de maturitate. Această prevedere trebuie respectată în toate mediile în care se dezvoltă copilul: familie, şcoală, comunitate.
Dreptul este valabil pentru orice copil, fără nici o restricţie de vârstă. Familia şi şcoala au un rol important în pregătirea copiilor pentru a-şi exprima liber opinia. Părinţii şî profesorii trebuie să-i trateze pe copii ca pe un partener real şi nu ca pe un beneficiar static al îngrijirilor sau eforturilor educative. Copilului trebuie să i se ofere informaţii, dar şi învăţat să le caute singur. Copilul are dreptul să ştie, dar adultul trebuie să-l ajute să-şi dezvolte propria gândire, să înveţe să gandească singur.
De asemenea, el trebuie învăţat să se apere de efectul negativ al informaţiei, să o selecteze. Dacă sunt ajutaţi, copiii se vor dezvolta armonios, vor învăţa să se autoevalueze obiectiv, să-şi asume responsabilităţi. (fragment)