Studiu de specialitate privind consilierea școlară


Autor: prof. Paraschiva Căpriță
Colegiul Economic Buzău

Consilierea şcolară este o activitate desfăşurată în şcoală de o persoană special abilitată şi care constă în a acorda asistenţă psihopedagogică elevilor şi celorlalte persoane implicate în procesul educaţiei (cadre didactice, părinţi, autorităţi şcolare).
„Consilierea nu se predă, nu poate fi tratată ca o disciplină de studiu, ci se face în cabinetul de consiliere sub forma unor şedinţe de lucru, în cadrul cărora să se dezvoltă un tip special de relaţie-relaţia de consiliere.” (G. Tomşa, 1999, pg. 3)
Rolul consilierii şcolare este cu precădere unul proactiv, ceea ce înseamnă că ea încearcă prevenirea situaţiilor de criză personală şi educaţională şi în general dezvoltarea personală, educaţională şi socială a elevilor. Prin metodele şi tehnicile utilizate, consilierul urmăreşte să ofere sprijin elevului pentru ca el să devină capabil să se ajute singur, să se înţeleagă atât pe sine însuşi, cât şi realitatea corespunzătoare. Prin urmare, sarcina consilierului şcolar nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta pe elev să devină capabil să-şi rezolve singur problemele cu care se confruntă.
Obiectivele fundamentale urmărite de activitatea de consiliere şcolară vizează:
facilitarea procesului de adaptare şcolară şi socială şi, implicit, ameliorarea relaţiilor cu familia, şcoala, societatea;
crearea condiţiei psihologice de accesibilitate pentru diverse acţiuni formative desfăşurate la nivel general;
consolidarea unei stări de sănătate psihică în cazul fiecărui elev în parte.
Bazele sociale ale consilierii şcolare sunt legate de problemele pe care le ridică oricărui copil dezvoltarea sa în planul social, adică, pe de o parte, procesele de socializare(integrarea copilului în viaţa socială), iar pe de altă parte, trebuinţele sale de socializare(afirmarea individualităţii).
De exemplu, orice elev este pus în situaţia de a-şi adapta propriul comportament la anumite standarde şi norme de comportament social, fără de care convieţuirea socială nu este posibilă. În plus, el trebuie să se adapteze instituţiile societăţii, ca de exemplu şcoala, să ţină seama de cerinţele desfăşurării activităţii în interiorul lor. (fragment)