Studiu de specialitate – Poetică și stilistică – orientări moderne


Autor: prof. Muscalagiu Nicoleta Mariana
Liceul Teoretic Henri Coanda, Craiova, jud. Dolj

I. Introducere. Scurt istoric al stilisticii
Stilistica, disciplină relativ nouă, al cărei certificat de naştere este semnat de lingvistul elveţian Charles Bally la începutul secolului 20, cunoaşte iniţial două orientări: stilistica lingvistică, reprezentată şi teoretizată de însuşi creatorul ei şi stilistica literară, reprezentată de Karl Vossler. La aproape un secol de la naşterea stilisticii, după ce aceste două direcţii au fost supuse criticilor şi analizelor, ele sunt astăzi caracterizate pe de o parte de extremism (Karl Vossler) şi pe de altă parte de exclusivism (Charles Bally).
Preocupările pentru stil şi forma exprimării datează încă din antichitate, Aristotel (Retorica, Poetica), Teofrast (Despre stil), anticii sunt cei care au clasificat şi au definit pentru prima dată stilurile drept corp de norme prin aplicarea cărora se pot realiza scopurile urmărite într-o expunere. Tot de la antici am preluat şi majoritatea noţiunilor cu care operează stilistica astăzi. Nu au existat preocupări constante şi compacte privind stilistica şi teoria stilului după antichitatea greco-latină, iar după o anumită perioadă de acalmie privind teoretizarea stilului, stilistica revine în atenţia stilisticienilor printr-un reviriment al conceptului de stil şi asistăm la naşterea oficială a stilisticii. După mai multe căutări şi oscilări, după preocupări constante şi mai puţin constante în domeniul cercetării stilului şi al exprimării, la începutul secolului 20 stilistica îşi delimitează coordonatele şi metodologia şi este fundamentată teoretic ca disciplină..
Ipostaza stilisticii pe care o introduce Bally este lingvistică iar obiectul stilisticii lingvistice este studierea faptelor de limbaj: ,,La stylistique étudie donc les faits d`expression du langage au point de vue de leur contenu affectif, c`est-à-dire l`expression des faits de la sensibilité par le langage et l`action des faits de langage sur la sensibilité.” Bally defineşte stilistica, stabileşte principalele trăsături ale stilisticii lingvistice, obiectul ei de studiu: limba vorbită şi particularităţile de expresivitate ale limbii vorbite. (fragment)