Studiu de specialitate – Impactul utilizării TIC asupra metodologiei didactice


Autor: prof. Narcisa Gabriela Dașu
Liceul Tehnologic „Costin Nenițescu” Buzău

Comisia Europeană acordă competenei digitale o atenție sporită, plasând-o printre cele opt domenii de competențe cheie necesare absolventului în contextul actual al societății bazate pe cunoaştere. Competența digitală (sau competența de utilizare a TIC) constă în „utilizarea tehnologiilor multimedia pentru a regăsi, a stoca, a crea, a prezenta şi a schimba informații”.
Trebuie precizat că apelul la noi tehnologii în practica didactică nu se rezumă la formarea abilităților de utilizare a TIC, având cel puțin un scop mult mai important, de susținere a proceselor de predare şi de învățare. Detaşarea de maniera clasică de predare prin aportul plurivalent al folosirii resurselor electronice ridică probleme pedagogice cadrelor didactice, uneori mai puțin pregătite pentru o astfel de schimbare în propriul stil de predare. (Toma, 2009.)
La nivelul cadrelor didactice: TIC permite/ favorizează: (1) o regândire/ reconsiderare a procesului de interacțiune profesor-elev; (2) o viziune nouă asupra evaluării progresului elevilor;(3) extinderea posibilităților de perfecționare profesională. (Noveanu, 2004). Metodele inovatoare de predare care se bazează pe învățarea activă şi experiențială şi care pot fi îmbunătățite prin utilizarea TIC, pot creşte implicarea elevilor şi îmbunătățirea rezultatelor acestora. TIC permite utilizatorilor să învețe în ritmul lor propriu, îi încurajează să îşi sporească stima de sine în cazul elevilor mai puțin capabili.
Cadrele didactice afirmă că TIC contribuie în cea mai mare măsură la facilitarea atingerii obiectivelor lecției, urmată de uşurarea activității didactice. În planul beneficiilor pentru elevi, profesorii consideră că TIC favorizează învățarea activă, interactivă, participativă. Jumătate dintre cadrele didactice remarcă faptulcă utilizarea noilor tehnologii contribuie substanțial la realizarea adecvată a unei educațiidiferențiate cu elevii. – Potolea, 2008.
Abordările pedagogice inovatoare recomandate sau sugerate în documentele curriculare și chiar sprijinul care se acordă şcolilor şi profesorilor sub formă de sfat sau ajutor pentru implementarea acestor noi metode de predare, se referă la:
activități de învățare bazate peproiecte care îi implică pe elevi în întrebări sau probleme cu durată nedeterminată, pe termen lung (osăptămână sau mai multe);
la învățare personalizată, prin care elevii învață în moduri relevante pentrupropria lor pregătire, experiență şi sferă de interes;
la învățare individualizată, prin care cadreledidactice fac posibil ca fiecare elev să lucreze în ritmul lui propriu sau îşi adaptează predarea lacapacitatea individuală a elevilor şi la nevoile lor de învățământ;
la cercetarea ştiințifică, bazată peobservație, ipoteze, experimentare şi concluzii. (fragment)