Studiu de specialitate – Dimensiunile carierei didactice


Autor: prof. Narcisa Gabriela Dașu
Liceul Tehnologic „Costin Nenițescu” Buzău

Dimensiunile carierei didactice, pe care le vizează formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice din sistemul de învăţământ românesc sunt:
odimensiunea profesionalizării;
odimensiunea afectiv-motivaţională;
odimensiunea socio-relaţională (de statut).
1. Profesionalizarea carierei didactice
Profesionalizarea carierei didactice presupune, din perspectiva educaţiei şi formării permanente, două dimensiuni: formarea iniţială şi formarea continuă, ambele cu o pondere uriaşă în desăvârşirea profesională.
„Profesionalizarea carierei didactice nu se termină cu absolvirea, am putea spune că profesionistul trece la o altă etapă, şi anume dezvoltarea carierei, care se realizează în cadrul educaţiei permanente”, consideră Iucu Romiţă.
Sistemul modern de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice pune accent pe competenţele profesionale, pe standarde, pe abordarea pragmatică, pe sistemul creditelor profesionale transferabile.
În privinţa competenţelor specifice profesiunii didactice, cele de bază se dezvoltă în cursul formării iniţiale și se desăvârşesc în cursul activităţii la catedră şi în cursul formării continue. În plus, pentru obţinerea unor performanţe profesionale sunt necesare şi o serie de trăsături de personalitate/calităţi personale: autoritate, tact, responsabilitate, empatie, comunicativitate etc.
Asupra competenţelor pe care trebuie să le aibă un cadru didactic există un relativ acord pe plan pedagogic.

Indiferent de numărul lor sau de terminologie, un cadru didactic eficient trebuie să aibă formate un set de cinci tipuri de competenţe:
a) Competenţa culturală, reprezentată atât de pregătirea de „specialitate”, cât şi de „cultura generală”;
b) Competenţa psihopedagogică, ce-i asigură o bună calitate de transmiţător către beneficiarii proceselor educative ale culturii specifice, dar şi ale racordurilor acesteia cu domeniul culturii în întregul său;
c) Competenţa psihoafectivă şi de comunicare, ce se fundamentează, în principiu, pe anumite calităţi structurale de personalitate,
d) Competenţa morală, educatorii chiar trebuie să fie infuzaţi, în toate conduitele şi comportamentele lor public-educative, de valorile ce alcătuiesc idealul educativ promovat de sistemul de învăţământ;
e) Competenţa managerială, menită să asigure organizarea şi conducerea eficientă a activităţilor, proceselor, colectivelor şi instituţiilor educative.
Profesionistul în învăţământ este o persoană concretă, un enciclopedist, dar şi un actor social, un practician reflexiv, un practician artizan, şi, nu în ultimul rând, un tehnician, aşa cum se poate remarca în schema de alături. (fragment)