Studiu de specialitate – Camil Petrescu – Jocul ielelor (Dramă în trei acte)


Autor: prof. Vlad Irina
Liceul Teoretic Ion Barbu, Pitești – Argeș

Datând din 1916, definitivată în 1945, drama ,,Jocul ielelor” ilustrează permanenta ,,obsesie” a autorului său, poate, mai exact spus, marea sete a vieții sale, setea de puritate a poetului, romancierului și dramaturgului Camil Petrescu. Asemenea lui Gelu Ruscanu, un sfâșietor strigăt pentru realizarea unei vieți curate sunt, rând pe rând, Ștefan Gheorghidiu, George Demetru Ladima, Andrei Pietraru, Pietro Gralla șialții, toți însă copleșiți de o lume a compromisurilor, a strivirii permanente a oricărei încercări de împlinire a idealurilor mult visate, trăite la înalta tensiune a unui dramatism care, în cele din urmă, asemenea flăcărilor unui rug, își mistuie jertfele împlinind parcă prin ardere puritatea visată.
La toți eroii amintiți întâlnim, ca esență comună a structurii lor sufletești , luciditateași firesc, câtă puritate, atâta dramă. Din acest punct de vedere pare a fi îndreptățităobservația lui George Călinescu: ,,eroii lui CamilPetrescu poartă, fiecare, pe umeri capul multiplicat al autorului”. Aceeași dramă, cu deosebiri de context, de ambianță socială și familială, se desfășoară în viața lui Gelu Ruscanu, Ștefan Gheorghidiu, George Demetru Ladima și ceilalți. Dacă fiecare viață este o dramă, de mai mică sau de mai mare intensitate, drama ,,Jocul ielelor” încearcă să definească hotarul nestatornic dintre dreptate, cinste, adevăr, puritate și opusul lor: nedreptate, minciună, ipocrizie etc.
Gelu Ruscanu, director la ziarul ,,Dreptatea socială”, începe o campanie de presă pentru a dezvălui opiniei publice crima comisă de ministrul justiției, Șerban Saru – Sinești. Fără să-și facă probleme de conștiință, avocatul Saru – Sinești, mai înainte secretarul tatălui lui Gelu Ruscanu , o omorâse pe bătrâna Manitti și-i luase caseta cu „aproape un milion lei în napoleoni de aur”. Crima comisă e cu atât mai odioasă cu cât se știe că bătrâna era bolnavă și adăpostită în casa Mariei – Sinești, ca o veche prietenă a mamei și a bunicii Mariei.
Întreaga dramă s-ar reduce, aparent, la încercarea lui Gelu Ruscanu de a denunța crima comisă de ministrul justiției, încercare întreprinsă în condițiile în care Gelu Ruscanu luptă ,,cu mâinile legate” împotriva lui Șerban Saru – Sinești, pentru că totul se complică fără să lase posibilă nici cea mai mică șansă pentru clarificare. Așa cum apreciază autorul într-o notiță, în loc de prefață, ,,…Lucrarea nu vrea (,,Jocul ielelor”) să fie decât acest lucru contradictoriu, ,,o dramă a absolutului” și deci se înțelege că toate referințele aparent istorice nu corespund datelor știute”. (fragment)