Modalități de intervenție la copiii cu manifestări de hiperactivitate și deficit de atenție


Autor: prof. înv. primar Șeran Cornelia
Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu”Arad

Probabil multe cadre didactice din învățământul primar au observat creșterea incidenței ADHD în rândul elevilor din clasele la care predau,cu precădere în decursul ultimilor 10 ani. Lerner (1997) estima că între 3 și 5 % dintre copiii din școlile americane suferă de ADHD.
Deși această afecțiune nu este sinonimă cu dizabilitățile de învățare, o mare parte dintre elevii care au fost diagnosticați cu ADHD întâmpină și probleme de învățare. Astfel, este esential ca profesorii pentru ciclul primar să fie capabili de a identifica simptomele specific acestei afecțiuni.
DuPaul (1990) identifica în rândul elevilor din ciclul primar o serie de manifestări care apar la copiii cu deficit de atenție: agitație, nervozitate, organizare haotică, neastâmpăr. De asemenea, ei tind să vorbească prea mult în clasă, ajung să aibă deseori conflicte cu colegii, iar neatenția duce în cele din urmă la dificultăți la citire (dacă elevul are inteligența peste medie, problemele de citit nu vor fi observate inițial).
În ultimii ani acest fenomen a fost agravat de utilizarea excesivă a internetului și a jocurilor video în rândul copiilor. Într-un studiu în Coreea de Sud, Yoo (2004), arăta că 14,9% dintre elevi sunt dependenți de internet, iar analiza corelațiilor dintre dependența de internet și simptomele asociate cu ADHD, arată că acestea sunt pozitive și semnificative.
Deși nu se demonstrează direcția cauzalității, articolul respectiv arată că dependența de internet ar putea fi factor de risc pentru dezvoltarea simptomelor care permit psihologilor să dea un diagnostic copiilor cu ADHD.
Nu pot decât să fiu de acord cu materialele citate mai sus, prin experiența la clasă în România. În ultimii ani am întâlnit o frecvență mai ridicată a copiilor cu deficit de atenție.
Regula primordială în alegerea modalității de intervenție, atât pentru copiii cu manifestări hiperactive, cât si pentru cei cu deficit de atenție, este de a aplica măsura respectivă acolo unde se impune în relația cu copilul, în familie sau la școală. Câteva strategii aplicate la nivelul clasei:
Afișarea pe postere a Regulilor clasei, a Regulilor echipei sau a Regulilor într-o comunicare
Jocuri de rol. Povești terapeutice pentru copii
Activități extrașcolare
Negocierea scopurilor pe care le au de îndeplinit în activitatea la școală
Completarea fișei ,,Aprecierea zilnică de la școală”, elevii fiind recompensați prin desene ,,fețe zâmbitoare” în funcție de gradul în care au fost atinse scopurile
Încurajarea elevilor de a avea hobby-uri (fragment)