”Intrusul” de Marin Preda – roman al unui destin frânt


Autor: prof. Grada Gina-Flavia
Colegiul „Csiky Gergely” Arad

În Intrusul observaţia se concentrează asupra unui individ şi în dreptul prozei moderne Marin Preda scrie romanul unui destin din care se pot deduce mai multe lucruri. Este vorba de o naraţiune ce înaintează într-o direcţie unică, urmărind destinul unui individ puternic şi inteligent, victimă, în cele din urmă, a istoriei.
Un tânăr, Călin Surupăceanu, ucenic vopsitor într-o mahala bucureşteană, ajunge pe un şantier la îndemnul inginerului Dan, se califică, devine electrician, ajută la ridicarea unui oraş nou şi se pregăteşte, după o complicată problemă sentimentală, să se stabilească pentru totdeauna în mijlocul acestei lumi venite de peste tot. Tânărul este sociabil, se împrieteneşte repede, are ceea ce se cheamă „vocaţia adaptării” şi parcă nimic nu-l împiedică să trăiască satisfăcut în acest oraş unde el a pus prima piatră. Nimic nu anunţă în el o viitoare victimă a complicităţii vieţii şi a istoriei. Nu e totuşi aşa şi ceva neprevîzut se întamplă şi curmă firul unei existenţe fără traumatisme majore.
Cartea începe în momentul în care neprevăzutul apare şi împinge destinul tânărului spre o zonă tragică de existenţă. Călin intră într-o cisternă inundată de gaz inflamabil şi salvează un muncitor care zăcea fără simţiri pe fundul ei. Lucrătorul este salvat, dar cel care rămâne grav mutilat este salvatorul. Arsura pe care o suferă îl face inapt de muncă şi-l scoate din profesia pentru care se pregătise. Ars pe faţă şi pe mâini, mutilat, el încearcă să ducă viaţa dinainte, dar acest fapt nu mai e posibil. Accidentul pune între el şi lumea în care până atunci se integrase perfect o barieră de netrecut.
Cartea se deschide în clipa în care personajul se hotărăşte să părăsească oraşul în care şi-a lăsat o parte din suflet, soţia, copilul şi prietenii, pentru a merge în altă parte, într-un loc necunoscut, fără să ştie dacă acolo unde se va duce va găsi linişte şi înţelegere. (fragment)