Fibre textile cu caracter antipilling (nonpilling)


Autor: elev Bucur Marian-Laurențiu, Clasa: a IX-a A
Profesor îndrumător: Doina Andrei
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

Având în vedere deosebita dezvoltare a industriei textile, precum şi a unor noi domenii de utilizare a fibrelor textile, materiile prime considerate „clasice” nu mai satisfăceau nici din punct de vedere calitativ şi nici cantitativ. Ca urmare, o atenţie cu totul deosebită s-a acordat dezvoltării bazei de materii prime sintetice, pentru realizarea unei game variate de proprietăţi, care să satisfacă, la un nivel superior, cerinţele pentru utilizarea lor în domeniul pentru care au fost proiectate.
Procesul de „înnoire” a textilelor are în vedere, pe lângă ameliorarea sau eliminarea unor proprietăţi nefavorabile atât ale fibrelor sintetice cât şi a celor naturale, şi imprimarea unor noi proprietăţi.
În acest context, realizarea de fibre antipilling constituie o preocupare continuă a producătorilor de fibre, având în vedere inconvenientele pe care le prezintă suprafeţele textile (ţesături şi tricoturi) realizate din amestecuri de fibre sintetice cu fibre naturale sau/şi artificiale, generate de solicitările de frecare în procesul de purtare. Ca atare, s-a impus necesitatea producerii unor fibre care să diminueze sau să elimine fenomenul inestetic de pilling.

În acest sens, s-au realizat, de către firma Höechst, fibre pe bază de PES, sub denumirile de TREVIRA 350; 360; 440 ş.a., precum şi fibra bicomponentă DIOLEN 703 (copoliesteri cu poliglicoli), iar în ţara noastră s-au realizat fibrele de tip AP2 (pe bază de copoliesteri). În Japonia şi S.U.A. s-au realizat fibrele VONNELL, PILNON, LEACRYL-NON-PILLING ş.a.
Reducerea pillingului, precum şi a picking-ului (formarea florului, respectiv a fibrelor ieşite din structura firului, care rămân individualizate – spre deosebire de pilling, când acestea se încâlcesc) sau a snagging-ului (care apare la mono sau polifilamente, în urma agăţării acestora, formând bucle inegale şi inestetice) se poate obţine mai puţin prin sinteza de noi polimeri. În acest scop se folosesc mai ales metode speciale de finisare chimică a produselor finite. Aceste finisări au în vedere consolidarea structurii firului, pentru ca fibrele să nu migreze prin frecare, şi a filamentelor, pentru a nu se produce agăţarea. Cele mai frecvente metode au la bază aplicarea unor substanţe peliculogene care să protejeze structura produsului.
În general, pillingul poate fi redus şi prin tratamentele care se fac în vederea reducerii şifonabilităţii fibrelor celulozice sau prin tratamentele de antistatizare a fibrelor sintetice.