De ce am ales cariera didactică?


Autor: prof. consilier școlar Doinița Ciobanu
Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău

Am ales cariera didactică pentru că mi-a plăcut această profesie dintotdeauna.
Mi-aduc aminte că atunci când eram mică şi începusem şcoala, o admiram foarte mult pe doamna învaţătoare pe nume, Dinu Ana. O priveam cu ochii mici şi curioşi din banca în care stăteam şi îi urmăream toate mişcările pe care le făcea. Mă gândeam: Oare de unde ştie atâtea lucruri interesante?…Cum de poate să ne înveţe cu atâta răbdare şi dăruire, pe noi, mogâldeţele de oameni ce eram?…De unde are atâta drag de copii şi dor de a ne pune stiloul în mână şi a ne învăţa tainele minunate ale scris-cititului? …Şi câte şi mai câte….?
Mai târziu, când am ajuns prin clasa a V-a, pe de-o parte m-am întristat că m-am despărţit de doamna învăţătoare, dar pe de altă parte m-am bucurat nespus la gândul că voi avea privilegiul de a cunoaşte mai mulţi profesori. Totul era mai elevat, mai divers, mai interesant! Fiecare oră era unică. Unicitatea era dată de personalitatea şi de stilul pedagogic al fiecărui profesor.

Deşi au trecut câţiva ani de atunci, mi-au rămas totuşi vii în minte anumite portrete ale unor profesori pe care îi voi admira în sinea mea toată viaţa. Ştiinţa, pregătirea intelectuală, eleganţa, catedra şi catalogul pe care le consideram sacre, fermitatea împletită cu înţelegerea, toate acestea, m-au determinat şi pe mine să aleg cariera didactică.
Dintre toate activităţile din lume, eu consider că a fi dascăl este un lucru foarte important. A modela mintea şi personalitatea copiilor, a le deschide orizonturi noi ale cunoaşterii, a-i îndruma în tainele ştiinţelor dar şi în ale vieţii, este o mare favoare!
Copiii sunt maleabili. Ei sunt ca lutul în mâinile olarului. Dacă există şi “harul” pedagogic împletit cu dragostea de copii precum şi dorinţa de a învăţa permanent, atunci există toate premisele ca un profesor să-şi pună amprenta pe sufletul copiilor pentru tot restul vieţii lor. (fragment)