Comunicarea nonverbală


Autor: prof. înv. primar Aldea Oana-Ionela
Școala Gimnazială Mogoșani, jud. Dâmbovița

Concomitent cu comunicarea verbală fiecare participant la procesul de comunicare foloseşte o serie de alte coduri, nonverbale pentru a facilita înţelegerea intenţiilor emiţătorului. Fiecare copil învaţă prin imitaţie o serie de elemente expresive cu valoare de comunicare. Contactul vizual dintre două persoane furnizează o serie de informaţii pentru interpretarea mesajelor, direcţia privirii poate indica interesul interlocutorului, mişcările oculare, trăirile şi intenţiile,privirea directă, ochi-în-ochi, este semnul atenţiei pe care ţi-o acordă celălalt, faptul că doreşte să spună ceva iar evitarea ei este interpretată ca nesinceritate. Privirea insistentă poate fi neplacută şi pentru că în tot regnul animal ea este un semn de dominare.
În comunicarea cu persoane aparţinând unor culturi diferite, neînţelegerile sunt generate nu numai de imperfecţiunea comunicării ci şi de aspecte nonverbale pentru care cele două culturi au norme diferite. Expresia facială este modalitatea de comunicare cea mai complexă prin care se comunică intenţionat stări emoţionale. Gesturile şi tonul vocii trădează în mare măsură emoţiile reale.
Gesturile sunt mişcări făcute cu întregul corp sau doar cu unele părţi ale lui. Gesturile emblemă sunt de obicei strict ritualizate, plecăciunea şi salutul se fac în concordanţă cu tipul de interacţiune. Salutam cu gesturi diferite o persoană necunoscută, colegii, prietenii,părinţii. Gestul este însoţit de o formulă verbală de salut potrivită tipului de relatie sau situaţie.
Semnificatia unor gesturi:
mângâierea bărbiei = ezitare, reflectare
mâinile după ceafă = superioritate
palma pusă pe ceafă = exasperare
atingerea nasului = tensiune
desfacerea hainei = interlocutorul manifestă deschidere spre o atitudine pozitivă.