Studiu de specialitate – Temele pentru acasă- componentă a activității de învățare


Autor: prof. înv. primar Marinescu Mirela
Școala Gimnazială Nr. 1 Rovinari, Gorj

Temele pentru acasă reprezintă un exerciţiu eficient pentru consolidarea cunoştinţelor predate în clasă; ele sunt o componentă a activităţii de învăţare, fac parte din programul de activitate şcolară. Acestea au o contribuţie însemnată la ridicarea nivelului de pregătire al elevilor, la formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de muncă, la consolidarea deprinderilor de muncă independentă, ordonată şi sistematică, la orientarea elevilor în dobândirea unor cunoştinţe noi, la lărgirea sferei de informare. Temele pentru acasă, bine organizate, educă la elevi atenţia, voinţa, ordinea, disciplina şi punctualitatea, întăresc deprinderea de autocontrol, îi formează pentru a învinge cu forţe proprii unele dificultăţi în învăţare.
Eficienţa temelor pentru acasă este determinată de modul în care acestea se îmbină cu activitatea desfăşurată în clasă. Pot deveni o serioasă sursă de supraîncărcare a elevilor dacă nu se foloseşte corect timpul de învăţare în lecţie, dacă nu se realizează împreună cu invăţătorul legătura dintre cunoştinţele noi şi cele dobândite anterior, dacă nu se insistă în lecţie asupra aplicării în practică a acestora.
Sarcinile pentru acasă trebuie să fie clar formulate, explicându-se motivaţia realizării acestora: ,,Scrieţi de aici… până aici… ca să …!”, ,,Citiţi lecţia de mai multe ori ca să …!”
Conţinutul temelor pentru acasă trebuie astfel stabilit încât acestea să se constituie în exerciţii pentru consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor predate în lecţii, să stimuleze capacităţile intelectuale, să cultive interesul pentru studiu, să contribuie la formarea deprinderilor de muncă independentă. Tot acasă, elevii pot alege informaţii în legătură cu anumite teme, pot face observaţii asupra unor fenomene ale naturii care să le folosească în procesul de predare-învăţare, să-i ajute la mai buna înţelegere a noilor cunoştinţe.

Este necesar să se ţină seama de volumul şi dificultatea temelor pentru acasă. O încărcătură prea mare de sarcini sau formularea unor sarcini cu prea mare dificultate l-ar putea determina pe elev să renunţe la abordarea acestora sau să le rezolve într-o situaţie de încordare, de presiune. Dacă astefel de situaţii se repetă elevul şi-ar putea pierde încrederea în forţele proprii. Nici formularea unor cerinţe prea simple, care să nu stimuleze gândirea elevului, imaginaţia, capacitatea de aplicare a cunoştinţelor în situaţii noi, nu este de dorit. Se impune realizarea unui echilibru, stabilirea unor sarcini în ordine crescândă de dificultate care să stimuleze atât pe cei cu un ritm mai lent de învăţare, cât şi pe cei capabili de performanţe superioare. Temele pentru acasă pot fi diferenţiate în funcţie de greşelile tipice constatate la elevi şi de cele individuale. (fragment)