Studiu de specialitate – Comunicarea eficientă la vârsta preșcolară


Autor: ed. Anghel Elena-Mihaela
Școala Gimnazială „O.C. Tăslăuanu”, Bilbor, Jud. Harghita

Cunoscând particularităţile gândirii copiilor de vârstă preşcolară, în aplicarea strategiilor didactice de predare-învăţare-evaluare, am acordat o atenţie sporită atât comunicării prin limbaj oral cât şi folosirii suportului concret intuitiv.
Amintesc doar câteva dintre formele de comunicare folosite cu eficienţă maximă la grupa mare:
-transmiterea orală, concisă şi clară a regulilor de joc/ conţinuturilor;
-substituirea parţială a cuvintelor cu materiale imagistice elocvente;
-îmbinarea cerinţelor didactice cu elemente de joc, cu fragmente literare sugestive, cu ghicitori, rime, frământări de limbă, etc.;
-folosirea corectă a cărţii ca mijloc de comunicare în toate tipurile de activităţi;
-îmbinarea armonioasă a comunicării orale cu comunicarea imaginagistică şi altele.
Consider că această ultimă modalitate oferă educatoarei satisfacţii imediate, măsurabile prin trezirea interesului copiilor faţă de obiectul comunicării, prin accesibilizarea conţinuturilor şi prin asigurarea unui grad ridicat de înţelegere a mesajului transmis. De asemenea, în toate activităţile pe care le-am desfăşurat, am observat că la fel de eficiente sunt comunicarea inductivă cât si comunicarea deductivă, dacă se respectă condiţia ca dificultatea cerinţelor şi a conţinuturilor să prezinte o linie ascendentă pe tot parcursul unei activităţi sau a unei zile.
Folosirea cărţii potrivite ca auxiliar didactic este o alegere inspirată deoarece la această vârstă copilul descoperă o lume mirifică ce ţine de domeniul imaginaţiei, dar şi de cel al cunoaşterii nemijlocite. El va fi atras de personaje şi de întâmplările frumos ilustrate, dar şi de jocul de litere de pe pagina cărţii manipulate, iar acestea din urmă căpătând treptat sens îl vor subjuga total pe copil, facilitând în acelaşi timp trecerea spre etapa scris-cititului.
Emotivitatea mare şi relativa ei stabilitate la această vârstă m-au determinat să acord o atenţie crescută şi aspectelor de comunicare non-verbală. Am arătat că putem folosi cuvinte ori imagini în transmiterea mesajului dar, involuntar, sau voluntar, când relaţionăm cu preşcolarii comunicăm şi prin expresia feţei, prin gesturi, poziţia corpului, proximitate, contactul vizual, aspectul nostru exterior sau prin alte aspecte non-verbale ale vorbirii. Într-o altă ordine de idei, metacomunicarea, care ştim că însoţeşte orice comunicare, este foarte importantă la aceasta vârsta, fapt confirmat în nenumărate rânduri de experienţa didactică. Astfel, e bine ca educatoarea să fie conştientă de acest aspect, mesajul comunicării fiind preluat, în foarte multe cazuri, mai degrabă din metacomunicare decât din cuvintele auzite. (fragment)