Industria textilă – importanță economică și socială


Autor: eleva Bădică Angela – Clasa: XI-a B
Profesor îndrumător: Doina Andrei
Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive Buzău

Industria textilă, ca ramură a economiei naţionale, contribuie la realizarea bunurilor de larg consum sub formă de fire, ţesături, tricoturi, materiale textile neconvenţionale şi confecţii din ţesături sau tricoturi.
Produsele textile, fiind destinate satisfacerii unei necesităţi fundamentale a omului, au ocupat din totdeauna un loc important în consumul populaţiei, urmând ca ordin de prioritate imediat după produsele alimentare. Generat deopotrivă de amplificarea producţiei materiale şi de exigenţele beneficiarilor, consumul de produse textile a cunoscut următoarele stadii:
satisfacerea strict a nevoii vestimentare, de ordin fiziologic. În această etapă consumul de produse textile a evoluat având ca factori determinanţi condiţiile de climă, natura activităţii prestate, vârsta, sexul;
satisfacerea unor cerinţe complexe, la care se includ pe lângă nevoia fiziologică, pentru vestimentaţie, şi elemente de factură social-estetică, respectiv elemente de evidenţiere personală sau de apartenenţă la un grup social. În această situaţie consumul este determinat de nivelul veniturilor populaţiei, sub aspectul volumului, şi de factorul modă, sub aspectul structurii.
Oferta de produse textile este influenţată totodată şi de modificările intervenite în structura bazei de materii prime şi a tehnologiilor de fabricaţie, de ritmul şi amploarea acestor modificări, strâns legate de cadrul social-economic general. Permanenta evoluţie a societăţii omeneşti a determinat schimbarea locului şi mai ales a rolului produselor textile în consumul populaţiei, vizând extinderea laturilor personalităţii umane.
Cantităţile de produse realizate de industria textilă au tendinţa de creştere în concordanţă cu ridicarea nivelului de trai şi de cultură a oamenilor. Dacă iniţial cerinţele consumatorilor se îndreptau prioritar spre produse cu durată de folosinţă îndelungată, în ultimele decenii s-a produs o schimbare fundamentală, fiind solicitate articole cu un grad ridicat de funcţionalitate şi aspect estetic impus de cerinţele modei. Beneficiarii acestor produse prezintă trăsături caracteristice determinate de sex, vârstă, venit, gusturi, obiceiuri, tradiţii şi alţi factori de natură colectivă sau personală.
Condiţiile impuse prelucrării multiplelor materii prime textile, numeroasele şi diversele tehnologii de fabricaţie, ca şi exigenţele în satisfacerea pretenţiilor şi gusturilor consumatorilor solicită din partea realizatorilor acestor bunuri aptitudini deosebite şi multiple.
De aici decurge necesitatea cunoaşterii temeinice, de către întregul personal implicat în activităţile specifice sectorului textil, a caracteristicilor materiilor prime şi a parametrilor constructivi şi de exploatare a utilajelor din dotare precum şi implementarea tehnologiilor optime de prelucrare, ce garantează desfăşurarea eficientă a muncii şi creează resursele pentru reluarea acesteia în condiţii de eficienţă sporită.
Industria textilă este una din ramurile economice care a cunoscut o evoluţie rapidă a procedeelor tehnologice pe baza introducerii celor mai noi cuceriri şi realizări ale tehnicii. Dezvoltarea complexă şi rapidă a domeniului textil a impus utilizarea calculatoarelor electronice în conducerea şi reglarea proceselor, ce au loc pe diferite trepte şi la diferite niveluri. Folosirea calculatoarelor conduce la obţinerea unor productivităţi ridicate, reducerea cheltuielilor cu manopera, diversificarea produselor şi valorificarea superioară a materiilor prime.