Crucea – izbăvirea noastră


Autor: prof. Dirle Vasile Daniel
Școala Alexiu Berinde Seini
Școala Nr.1 Seini

Cuvântul cruce, provine din grecesul stauros şi latinescul crux având sensul de a crucifica pe cineva pe lemn. Crucificarea a fost practicată de fenicieni, cartaginezi, apoi ea e folosită pe scară largă în Imperiul Roman pentru sclavii provinciali şi infractori dar în foarte rare cazuri pentru cetăţenii romani doar atunci când autorităţile voiau să accentueze gravitatea faptei. Sunt cunoscute după formă trei tipuri de cruci: cruce greacă (întâlnită pe Bisericile Ortodoxe), cruce latină, cea cunoscută pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi crucea Sfântului Andrei cel dintâi chemat la apostolat şi rastignit la Patras în Grecia în formă de x.
În Vechiul Testament crucea era prefigurată de pomul raiului, pom prin care a venit în lume moartea, deci trebuia ca izbăvirea neamului omenesc să vină tot prin lemn. (Facere 2,9) Toiagul lui Moise care a lovit Marea Roşie de s-a deschis (Ieşire 14,16) preînchipuie forţa crucii de a despărţi viaţa de moarte, binele de rău, lemnul crucii a îndulcit apa cea amară (Ieşire 25,25) prevesteşte crucea ca înţeles ce îndulceşte viaţa creştinului adevărat, mâinile întinse în chipul crucii biruiesc pe Amalec (Ieşire 17,8) prevestindu-ne universalitatea acestei teologii iar şarpele de aramă înălţat de Moise în pustie pentru vindecarea celor muşcaţi de şerpi (Num.21,9) îl înfaţişează înainte de vreme pe Iisus cel răstignit şi înviat, la care privind creştinii se vor vindeca de răul lumii, de păcatul lor.
Crucea, pomul vieţii veşnice din ziua de azi, este armă împotriva diavolulului, este pecetea care ne pecetluieşte, toiagul păstorilor duhovnicesşti şi reazămul celor slabi, ea este cea care distruge păcatul şi învie virtutea: ,,Mie nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea Domnului” (Gal.6,14). Tot Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor spune despre semnul lui Hristos Domnul: ,,Căci cuvântul crucii este nebunie pentru cei ce pier iar pentru noi este puterea lui Dumnezu!” (I Cor.1,18) accentuând faptul că mulţi oameni din zilele noastre cred că teologia crucii este în zadar, că sensul de izbândă prin jertfă nu este veridic. (fragment)