Studiu de specialitate – Relația elevilor cu matematica astăzi


Autor: prof. Ana-Maria Nucă
Liceul „Dimitrie Cantemir” Babadag, jud. Tulcea

Am avut surpriza să descopăr o carte fascinantă despre lumea matematicii şi de aceea îmi permit să supun reflecţiei un citat mai larg din cartea lui George Polya (George Polya, Descoperirea în matematică- Euristica rezolvării problemelor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, pag. 329) care m-a inspirat să privesc din cu totul altă perspectivă relaţia elevilor cu matematica.
«Ce anume trebuie să-i învăţăm pe elevi? Dumneata, ca profesor, eşti plătit de societate să-i instruieşti pe tinerii din clasa care ţi-a fost încredinţată; prin urmare, sarcina dumitale este să ţii lecţii despre lucruri utile pentru societate şi pentru tinerii care te ascultă.
Să nu credeţi că recomandarea aceasta nu spune prea mult. Ea vă poate spune chiar mai mult decât vă puteţi închipui. Trebuie însă s-o aveţi permanent în minte când planificaţi pe termen scurt, sau pe termen lung, când vă întocmiţi planul de lecţii pe luna următoare sau pe întregul an de învăţământ. Imaginaţi-vă tot timpul că aveţi în clasă un băieţel simpatic şi isteţ, pe care şcoala încă nu l-a corupt şi dumneata, profesorul lui, încă nu l-ai timorat, şi în orice moment este în stare să întrebe, sincer şi naiv: „Dar, domnule profesor, la ce-s bune toate astea”? Şi dacă vă veţi strădui să vă reprezentaţi ce se petrece în mintea acelui băieţel simpatic, şi vă veţi întocmi lecţiile în aşa fel încât să puteţi răspunde la această întrebare nevralgică – sau în aşa fel încât el să fie în permanenţă cucerit şi încântat de ceea ce spuneţi, şi să nu aibă niciun prilej să vă pună acea întrebare nevralgică – atunci aveţi toate şansele să deveniţi un profesor mai bun.
Sunt de acord că profesorul, în meseria lui, este expus la tot felul de tentaţii. Putem fi tentaţi, de pildă, să umplem lecţiile cu lucruri lesne de predat, cu lucruri ca să zicem, „predabile”. Dar trebuie oare să predăm tot ce considerăm că este „predabil”? „Predabilul” este oare totdeauna şi util? Un dresor iscusit poate „învăţa” o focă să ţină mingea în echilibru pe bot. Dar o astfel de măiestrie va ajuta oare foca să prindă mai mult peşte? » Iată ce scria George Polya despre predarea matematicii în şcoli în urmă cu aproape cinci decenii. Şi tot ce a afirmat el în toate articolele şi seminariile ţinute la universităţi din întreaga lume, este aplicabil şi astăzi, în secolul XXI, secol în care deşi tehnologia a luat amploare, ştiinţa continuă să-şi aleagă singură oamenii care să o urmeze.
Mă întreb acum câţi dintre noi am fost în pielea băieţelului simpatic al lui Polya care să-l întrebe nestingherit pe cel de la catedră la ce-i foloseşte în viaţă matematica.
Personal, pot spune că am stat cuminte în bancă în toţi anii de liceu şi mi-am urmărit timidă profesoara cum se lansa în demonstrarea teoremelor năstruşnice din analiza matematică pe care cu greu am înţeles-o. Dar oare nu aşa stau şi elevii în bancă astăzi? (fragment)