Profesia de dascăl, între standardizare și creativitate


Autor: prof. înv. primar Cîrstea Georgeta
Școala Gimnazială Ișalnița

Motto: ,,Învăţătorul adevărat este omul care se eliberează de toate obstacolele care îl
împiedică să înţeleagă copilul, nu e de ajuns numai să caute să devină din ce în ce mai bun”.
(Maria Montessori, 1991)

Exigenţele faţă de profesia de învăţător se corelează strâns cu cele pe care societatea omenească le manifestă, în dinamica dezvoltarii ei, faţă de educaţie.
Societatea se schimbă şi, odata cu ea, şi sistemele de educaţie. Aşa se explică faptul că în aproape toate ţările lumii au avut şi au loc reforme în domeniul educaţiei şi învăţământului. De exemplu, în România, reforma şi-a propus să realizeze un învăţământ mai performant şi mai pragmatic, racordat la standardele cu care se operează în ţările Uniunii Europene şi în alte ţări dezvoltate ale lumii. În funcţie de aceste shimbări, dar şi de implicaţiile globarizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, învăţătorii urmeaza să îndeplinească roluri noi.
Aşadar, de exemplu, prin metodologia de aplicare a noului curriculum naţional li se cere învăţătorilor să creeze activităţi (situaţii) de învăţare adecvate obiectivelor proiectate, ţinând seama, desigur, de natura subiectului lecţiei şi de particularităţile clasei de elevi. Ideea nu este nouă în pedagogie, însă rolul învăţătorului este mai recent el fiind astăzi formulat explicit şi specificat în documentele de proiectare didactică.
Un alt rol ar putea fi acela de mediator în procesul cunoaşterii sau de consiliere, alături de rolul tradiţional de transmiţător de informaţii, la care nu se renunţă, dar a cărui pondere este vizibil în scadere, în cadrul învăţământului modern, centrat pe competenţe.
De asemenea, învăţătorul de astăzi este un veritabil agent al schimbării, pregătindu-şi elevii în această perspectivă care se constituie, tot mai mult, într-o dimensiune a omului contemporan.
Nu în ultimul rând învăţătorul este chemat să se implice în luarea deciziilor de politica educaţională la diferite niveluri, precum şi în procesul, complex şi dificil, de inserţie profesională şi socială, corespunzătoare noilor condiţii.
O seamă de roluri noi sau de roluri vechi reconsiderate, derivă şi din implicaţiile educaţiei permanente asupra programelor şcolare. Acestea tind să se integreze atât în plan orizontal, cât şi pe verticală, să fie centrate pe valori, atitudini şi motivaţie, să cultive independenţa, propria responsabilitate, autoanaliza critică, flexibilitatea şi autoînvăţarea, facilitând dezvoltarea oamenilor în aşa fel încât aceştia “să întâmpine schimbarea cu interes, entuziasm şi nu cu frică şi rezistenţă” (fragment)