Aptitudinea pedagogică


Autor: prof. înv. primar Cîrstea Georgeta
Școala Gimnazială Ișalnița

Aptitudinea este o conduită complexă, de învăţare sau exercitare a unei profesiuni, care necesită din partea subiectului capacităţi şi aptitudini adecvate. Capacitatea este ea însăşi condiţionată de prezenţa unei aptitudini care poate fi dezvoltată prin experienţă şi o formare adecvată. C. Spearman (3) l-a utilizat pentru a desemna inteligenţa, în timp ce acelaşi cuvânt însoţit de un calificativ este utilizat la subiecţii cu aptitudini specifice, neintelectuale, sociale sau motorii, care pot desemna şi achiziţiile necesare exercitării unei activitaţi foarte specializate ca bătutul la PC sau conducerea unei maşini.
Dezvoltarea metodelor de măsurare a aptitudinilor, studiul relaţiilor dintre rezultatele acestor măsurători şi factorii care le explică au permis definirea unui mare număr de aptitudini specifice cum ar fi:
fluiditatea verbală;
memoria;
reprezentarea spaţială;
dexteritatea manuală;
Relaţiiile dintre aceste aptitudini specializate şi aptitudinia generală, numită şi funcţionare cognitivă sau inteligenţă generală, sunt adesea reprezentate după o schemă ierarhică. P. E.Vernon (4), fiecare activitate necesitând prezenţa unei aptitudini generale şi a unor aptitudini speciale.
Aptitudinea pegdagogică reprezintă un ansamblu de calităţi psihosociale, generale şi specifice, necesare pentru proiectarea activităţilor care au ca finalitate formarea, dezvoltarea permanentă a personalităţii umane, activităţi realizabile în diferite medii instituţionale, în condiţii relevante la nivel de produs şi de proces.
Structura aptitudinii pedagogice sintetizează ,,un complex de însuşiri psihosociale’’ care asigură competenţa subiectuluui educaţiei în acţiunea de formare – dezvoltare permanentă a aobiectului educaţie.Teoriile psihologice mopderne, evidenţiază linia de conduită între aptitudinea pedagogică şi competenţa profesorului, în calitate de principalul promotor al educaţiei.
Funcţia generală a aptitudinii pedagogice depăşeşte sfera acţiunii didactice, angajând toate resursele pedagogice ale activităţii umane valorificabile la nivel de:
conţinut – intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic;
formă – formală, nonformală, informală;
cercetare – fundamentală, formativă, aplicativă;
management educaţional – conducere globală, optimă strategie a sistemului şi procesului de învăţământ; (fragment)