Studiu de specialitate – Structuri și semnificații în replica finală din poemul „Luceafărul” de Mihai Eminescu


Autor: prof. Irina-Elena Filimon
Liceul Tehnologic „Ovid Caledoniu”, Tecuci

“- Ce-ţi pasă ţie chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.”
Acest final, mult comentat, ilustrează poziţia geniului care contemplă impasibil, dar cu superioritate, aventura umană (“chip de lut” este o sintagmă care trimite la originea biblică a omului). Versurile conţin sensul alegoric mărturisit de poet: “…dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici pe pământ nici nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-ar moarte, dar n-are nici noroc.”
Pentru Schopenhauer, geniul este mintea aplicată exclusiv la obiect, spiritul dotat cu desăvârşită obiectivitate, în stare să sacrifice fericirea personală în favoarea scopului obiectiv. Omul comun este subiectiv, nu poate ieşi din el însuşi, pe când geniul, obiectiv, e capabil să se depăşească, să treacă dincolo de sfera sa. La omul de rând predomină voinţa (“dac-oi fie eu sau altul”), la omul de geniu, inteligenţa. Structura interogativă a discursului conţine nesiguranţa asociată planului terestru, unde totul stă sub semnul ipoteticului („Ceţi pasă?” semnifică neîmplinirea generată de neputinţă, fiindcă verbul a păsa are sensul de “a simţi greutatea unui lucru sau a unei situaţii, a suporta cu greutate ceva neplăcut”). Forma verbală oi fi apare contextual cu sensul lui aş fi datorită conjuncţiei condiţionale dacă.
În Luceafărul, Eminescu pune problema geniului în termeni schopenhaurieni, dar drama antinomiilor nu înseamnă numai prăpastia geniu / omul comun, ci şi voinţă / conştiinţă, raţiune / instinct, teluric / astral.
Edgar Papu afirmă că în poezia emineasciană poetul-bărbat apare îndrăgostit de natura-femeie. În poem, raportul nu mai e posibil, deoarece Luceafărul, element al macrocosmosului, apare în ipostaza masculinului. (fragment)