Studiu de specialitate privind conduita morală a unui manager școlar


Autor: prof. Paraschiva Căpriță
Colegiul Economic Buzău

Perfecţionarea conducerii organizaţiilor este un proces dinamic condiţionat de promovarea de către manageri a ştiinţei conducerii în condiţiile în care „s-a dovedit practic că o conducere eficient exercitată permite obţinerea unor rezultate egale sau chiar superioare înzestrării tehnice, întărindu-se convingerea că adesea dezvoltarea unei întreprinderi sau instituţii depinde în bună măsură de calitatea conducătorilor acesteia (Emil Mihuleac – Ştiinţa managementului, Editura Tempus, Bucureşti, 1999). Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice întrucât progresul economic şi spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii.
Morala cuprinde valorile, principiile, normele şi regulile determinate de cerinţele societăţii pentru a reglementa relaţiile comportamentale dintre oameni.
Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile morale ale societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori, se pot enumera:
libertatea de opinie şi pluralismul în viaţa social-politică, economică şi cultural-educativă, izvor de idei noi şi promovare a competiţiei;
respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale şi spirituale. Demnitatea nu are nimic comun cu aroganţa, cu umilirea şi înjosirea, ci presupune respect faţă de valoarea autentică a fiecăruia, valoare conferită de rezultatele muncii şi de comportarea sa;
egalitatea în faţa legilor;
respectarea normelor societăţii democratice, responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii;
atitudinea participării la bunul mers al organizaţiei şi spirit de cooperare;
disciplina şi etica muncii, onestitatea.
Educaţia morală se întemeiază pe două repere:
reperul subiectiv (psihologic), de transformare de sine a propriei individualităţi, conform unor valori morale ideale, dictate de propria conştiinţă (1972, G.G. Antonescu, Educaţie şi cultură);
reperul obiectiv (axiologic-normativ) care presupune semnificaţia valorilor morale, precum şi adaptarea omului la normele morale ale societăţii.
Răspunderea morală este o caracteristică a muncii de conducere care are efecte deosebite asupra cadrului de conducere, a vieţii sale, inclusiv particulare. (fragment)