Studiu de specialitate – Dezvoltarea gândirii critice în procesul de receptare a mesajului scris


Autor: inst. Szabó Julianna
Liceul Tehnologic „Petofi Sándor”, Dănești, jud. Harghita

Formarea şi dezvoltarea competenţelor de citire constituie o provocare majoră pentru un cadru didactic. Cu atât mai mult cu cât cerinţele de astăzi necesită inovaţie, aplicarea metodelor şi tehnicilor de învăţare interactive şi cooperative. Pornind de la ideea că gândirea critică se exersează şi se dezvoltă practicând-o, se impune extinderea utilizării metodelor şi tehnicilor RWCT în orele de limba şi literatura maternă.
Care este relaţia dintre citire şi gândire critică? Citirea este un proces bidirecţional. Pe de o parte, cititorul, prin adăugarea capacităţilor intelectuale, experienţelor de limbaj şi cunoştinţelor anterioare, înţelege mesajul textului. Pe de altă parte, receptând mesajul îşi creează o versiune proprie de idei. În consecinţă, citirea este un proces de gândire. Receptarea mesajului scris poate fi promovată prin întrebări ce necesită capacităţi de gândire de nivel superior. Valorificarea curiozităţii şcolarilor mici, încurajarea formulării unor întrebări de către ei înşişi contribuie la dezvoltarea capacităţilor de gândire (Fisher, 2002).
Un instrument eficient care poate promova gândirea critică este interogarea. Dar care sunt întrebările care nu limitează gândirea elevului la o simplă reproducere? O întrebare bună este deschisă, stimulează curiozitatea, ascunde posibilităţi şi probleme, atrage atenţia asupra ceva, îi determină pe elevi să se implice în activităţi, să interpreteze şi să analizeze informaţiile, să mediteze, să-şi imagineze, să gândească, să rezolve probleme, să găsească soluţii. O întrebare bună valorează cât o mie de răspunsuri, determinând organizarea informaţiei, evaluarea ideilor existente şi crearea de idei noi.
Un aspect de care trebuie să ţinem seama în procesul de interogare îl constituie „timpul de aşteptare” – perioada în care profesorul aşteaptă, înainte de a pune o altă întrebare. Conform studiilor, există o relaţie directă între durata pauzei pe care o ţine profesorul şi nivelul de gândire al elevilor. Dacă durata aşteptării creşte, va spori nivelul de gândire, precum şi numărul elevilor care vor răspunde (Steele, Meredith şi Temple, 1998/2000).
În măsura în care nu dorim ca elevii noştri să se bazeze pe opiniile altora, trebuie să-i antrenăm să-şi construiască propriile interpretări şi idei. De aceea, în demersul didactic pe lângă întrebările închise trebuie să apară şi cele deschise/problematizante. Întrebările adresate elevilor trebuie să stimuleze gândirea. (fragment)