Cum poate să ajute familia un copil cu întârziere în dezvoltare?


Autor: ed. Florica Mădălina
Școala Gimnazială „Barbu Ionescu” Urzicuța, jud. Dolj

Complementar activităților de recuperare realizate de către specialişti în centre de recuperare/reabilitare, precum şi celor de la grădiniţă, copilul trebuie sa beneficieze de o îngrijire adecvată în mediul familial, de continuarea exercițiilor și acasă, daca este nevoie, la recomandările specialistului, și de o organizare adecvată a mediului familial.
Prioritară este armonia din familie, care influențează dezvoltarea copilului. Cel mai adesea membrii familiilor consideră ca cei mici nu sînt afectați de tensiunile, nemulțumirile și frustrările lor, decât dacă acestea se manifestă prin certuri sau conflicte la vedere. Este o perspectivă eronată, întrucât în perioada 0-2 ani copilul cunoaște o dezvoltare senzitivă, fiind receptiv la un nivel energetic și resimte tot disconfortul celor apropiați, și mai ales al mamei.
Un alt aspect important care trebuie sesizat parinților este cel legat de prezența stimulilor în câmpul de desfășurare al copilului. Familia modernă este populata de coșuri și saci de jucării, lucru foarte derutant pentru copii și oarecum nociv pentru dezvoltare.
Pe lîngă faptul că atîtea jucării produc sațietate și aduc un sentiment de insatisfacție pentru copil, ele îngreuneaza organizarea mentală și dezvoltarea atenției, constituindu-se în prea mulți stimuli care se prezintă simultan copilului. Acesta devine haotic în comportamentul de alegere și de susținere a unui anumit tip de joc cu respectivele jucării. Este foarte important ca și părinții să-și educe comportamentul de cumpărare și să se orienteze mai mult spre jocuri cu o anumită funcție de învățare și mai puțin spre jucării (roboți, arme, mașini, nave cosmice, păpuși).
Tot în familia modernă, televizorul este deschis foarte multe ore pe zi, de obicei în camera de joacă a copiilor, iar accesul acestora nu este limitat deloc, încă de la 0 ani. Trebuie avută în vedere influența negativă a televizorului asupra dezvoltării copilului, mai ales în perioada 0-7 ani, perioada de dezvoltare și extindere a proceselor psihice și a multor mecanisme cognitive.
Televizorul stimulează scoarța cerebrală nespecific, dezechilibrînd mecanismele neuronale de excitație și inhibiție necesare funcționarii armonioase a sistemului nervos central. Copiii expuși unor perioade mari de timp pe zi, în fata televizorului, în perioada 0-7 ani, manifestă deficit de atenție, dificultăți în urmărirea sarcinilor școlare, întârzieri în dezvoltare, în special pe limbaj.
Deși sunt parinți care susțin că televizorul le-a dezvoltat și îmbogățit vocabularul copiilor lor, nu trebuie să uităm că limbajul nu înseamnă doar vorbire, ci și recepție și comprehensiune, iar mai târziu – limbajul scris-citit unde copiii manifestă dificultăți, datorită acestei expuneri în perioada micii copilării. Recomandare atât pentru părinți, cât și pentru specialişti: de a integra copilul cu întârziere în dezvoltare cât mai de timpuriu (chiar de la câteva luni), în programe de recuperare, care să includă: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupaţională și stimulare psihologică.