Studiu de specialitate – Lectura, între înțelegere și interpretare


Autor: prof. Pop Mihaiela Cristina
Școala Gimnazială Baia Sprie, jud. Maramureș

Hermeneutica este ştiinţa (arta) interpretării (textelor, simbolurilor, practicilor, structurilor culturale, a realităţilor de orice fel. Ea vizează modalităţi de interpretare a anumitor tipuri de texte (de aici şi tipologizarea ei făcută de Erwin Hufnagel (Erwin, Hufnagel, Introducere în hermeneutică, Ed. Univers, Bucureşti, 1981, p. 7;): scrieri religioase- hermeneutica sacrului, texte literare şi texte juridice, aparţinând hermeneuticii sacrului.
Interpretarea, în sens larg, reprezintă acordarea unei semnificaţii în ceea ce priveşte un text, un eveniment, o atitudine sau o situaţie iar, conform ,,Dicţionarului de psihologie’’ (Roland, Doron; Francoise, Parot, Dicţionar de psihologie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999) atribuirea sensului se sprijină pe cunoştinţele subiectului, ca o premisă necesară pentru înţelegerea unei situaţii. Poate constitui obiect de interpretare, orice element din realitate cu caracter de semn, perceput ca având un înţeles anume.

Acestor elemente li se atribuie un sens cu scopul de a comunica iar acest lucru se poate face fie prin deducţie, fie prin convenţie, fie prin asocieri de ordin personal: senzaţii, experienţe personale, sentimente, amintiri.
Se ştie că nu e necesar să facem eforturi de interpretare în cazul tuturor textelor. E suficient, uneori să cunoaştem sensul din dicţionar al cuvintelor şi regulile generale ale gramaticii, ca texte de diverse tipuri (utilitare, ştiinţifice, informative etc.) să devină inteligibile prin simpla lor parcurgere. Alte tipuri, însă, ne obligă la o reflecţie suplimentară privind modul lor de înţelegere.
Cecetătorii în domeniul hermeneuticii fac o distincţie clară între interpretare şi comprehensiune (înţelegere), văzute ca procese ce implică operaţii mentale diferite. A înţelege un cuvânt, un enunţ sau un text înseamnă a-i identifica sensul, în mod automat (spre exemplu: identificarea sensului din dicţionar al cuvintelor, găsirea valorilor sintactico-semantice în context etc.).
Înţelegerea este un fenomen linear care se derulează simultan cu parcurgerea secvenţei lingvistice respective, pe cand interpretarea e considerată un proces global, putând fi iniţiată numai după parcurgerea integrală a unei tranşe de text (enunţ, paragraf) sau a textului. Pentru Paul Cornea (op.cit.), comprehensiunea se face la nivelul lecturii standard cea care ,,duce la o comprehensiune mai mult sau mai puţin satisfăcătoare a textului şi la o reprezentare mentală a lumii ficţionale de pregnanţă şi complexitudine variabile’’. (fragment)