Studiu de specialitate – Jocurile de mișcare în lecția de educație fizică


Autor: prof. Păun Marius Constantin
Școala Gimnazială „Marin Braniște” Suseni, jud. Argeș

Jocurile de mişcare constituie un mijloc important prin care se realizează o parte din sarcinile ce revin educaţiei fizice. Ele îşi găsesc o largă aplicabilitate în toate formele organizate ale acestei activităţi: lecţiile de educaţie fizică, serbările şcolare, tabere şi excursii etc. Aceasta se explică prin contribuţia însemnată pe care jocul o aduce la educarea multilaterală a copiilor şi tineretului, în concordanţă cu cerinţele educaţiei fizice. Realizarea unei influenţe active şi pozitive se poate face numai printr-o activitate organizată, condusă şi îndrumată de către profesor sau alt cadru component, căruia ii revine rolul de a desfăşura o permanentă muncă educativă.
Jocul reuneşte o serie de valenţe instructiv – educative pe deplin valorificate în învăţământ din educaţie fizică. Utilizarea acestuia rezolvă obiective legate de dezvoltarea fizică, motrică, intelectuală, afectivă şi socială a copilului.
Deprinderile motrice, calităţile motrice, morale şi de voinţă sunt solicitate la maximum în realizarea acţiunilor de joc. Deprinderile motrice se perfecţionează în timpul jocului ca urmare a legăturilor noi şi complexe care se stabilesc între ele şi datorită relaţiilor de condiţionare ce pot favoriza transferul pozitiv între cunoştinţele elevilor.
Jocului ii este specifică activitatea în colectiv, presupunând relaţii de cooperare între partenerii de joc, de armonizare a intereselor, a motivelor acţiunii şi a eforturilor personale cu cele ale colectivului, încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor responsabilităţi, atitudine critică şi autocritică. Coeziunea, unitatea în acţiuni şi efortul conjugat al tuturor componenţilor echipei condiţionează reuşita.
Pentru a contribui cât mai eficient la realizarea obiectivelor educaţiei fizice, jocurile de mişcare pot fi organizate şi desfăşurate în numeroase variante. Jocul de mişcare se deosebeşte la diferite vârste, prin sarcini, conţinut, mod de organizare, număr de reguli, dozare.
De-a lungul jocului apar diferite situaţii, favorabile sau nefavorabile jucătorilor, care determină o gamă largă de stări afective.
Jocul de mişcare permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni. Aceasta este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi, au calităţi fizice dezvoltate corespunzător şi au fost instruiţi să acţioneze în limitele unor reguli precise. Manifestarea independenţei este condiţionată şi de înţelegerea scopului urmărit, de preocuparea de a găsi soluţii, ceea ce favorizează dezvoltarea iniţiativei personale, spiritului de observaţie şi capacitatea de anticipare şi generalizare. (fragment)