Studiu de specialitate – Didactica receptării și a investigării textului literar


Autor: prof. Ciontea Elena Gabriela
Liceul Tehnologic „T. Cipariu”, Blaj

Direcţiile înnoirii au vizat scrierea în dubla ei ipostază – de obiect şi de mijloc al învăţării. Aceste direcţii sunt efectul unor perspective distincte asupra actului scrierii, perspective numite de Le Bouffant : abordare “expresivă”, abordare “socializatoare” şi abordare “metodică”. (Le Bouffant, Présentation, în “Le Français Aujourd’hui”, nr. 93/1991, pp. 3-4)
Abordarea “metodică” se constituie ca o prelungire a perspectivei tradiţionale şi atribuie scrierii valoarea de activitate intelectuală esenţială, ce asigură accesul elevilor la formele culturii majore. Această perspectivă vizează structurarea unor scenarii didactice focalizate asuprea formării capacităţilor scripturale fundamentale, capacităţi ce ne permit să vorbim despre lume, să o reprezentăm şi să o interpretăm. Speciile vizate de abordarea metodică – rezumatul, argumentarea, descrierea, textul explicativ, comentariul – privilegiază funcţia referenţială şi/sau cea conativă a limbajului şi se caracterizează prin tipare configurative bine precizate.
Abordarea “expresivă” atribuie scrierii valoarea de activitate esenţială în procesul de dezvoltare personală a elevului; prin intermediul acestei perspective, didactica integrează problematica subiectului (a celui care scrie) şi reformulează problema producerii de text, în termenii unui proces prin excelenţă creativ. Activităţile didactice situate sub incidenţa acestei perspective sunt cele care vizează scrierea de text literar, structurarea unor naraţiuni personale şi compunerea de jurnale. Accentele cad acum asupra cizelării funcţiei expresive şi poetice a limbajului.
Abordarea “socializatoare” conferă scrierii funcţia de instrument al integrării şi reuşitei sociale. De aici şi rolul conferit elevului – actor social, implicat într-un proces de redactare, proces ancorat într-o situaţie de comunicare autentică (non-didactică).
Dincolo de orientarea diferită a celor trei direcţii enumerate mai sus, direcţii complementare de altfel, didactica redactării se defineşte, la ora actuală, printr-o serie de constante:
1.divesificarea contextelor de producere de text scris: demersurile didactice vizează conturarea unor contexte de comunicare variate, ce depăşesc cadrul; strâmt al dialogului profesor-elev şi urmăresc evidenţierea factorilor extratextuali ce influenţează producerea mesajelor.
2.extinderea tipologiei textului scris: noua tipologie cuprinde deopotrivă categoriile scrierii “funcţionale”, “imaginative”, “reflexive” şi “interpretative”, precum şi toate tiparele textuale prototipice (tiparul narativ, descriptiv, dialogal, informativ, explicativ şi argumentativ); (fragment)