Sărbătorile de iarnă și tradițiile poporului român


Autor: prof. Sanda Ana-Maria
Școala Gimnazială „Mircea Nedelciu”, Fundulea, jud. Călărași

Sărbătorile de iarnă sunt speciale. Ele ne umplu sufletul cu cele mai frumoase sentimente: bunătate, iubire, sensibilitate,speranţă. De-a lungul acestei perioade românii se ghidează după tradiţii şi obiceiuri lăsate de către strămoşii noştri.
Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru. Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte.
Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale. Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului şi de sărbătorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise – cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) – şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor.
Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu începerea Postului Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sfântul Ioan.
Un obicei foarte cunoscut este tăierea porcului. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică pe 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat se pune la uscat, apoi se macină şi se afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă aşa-zisul guturai, starea de spaimă sau alte boli.
De Ignat se pregătesc bucatele tradiţionale pentru Crăciun şi imediat după sacrificare, gospodarul face “pomana porcului”: oferă celor care l-au ajutat la tăiat (uneori şi vecinilor) şorici, carne proaspăt prajită şi vin (sau ţuică fiartă în anumite zone).
Un obicei foarte cunoscut este împodobirea pomului de Crăciun, a bradului. Bradul care este veşnic verde simbolizează viaţa, făcându-se astfel analogie cu viaţa care intră în lume o dată cu Naşterea Fiului lui Dumnezeu, căci Cel ce este Viaţă se naşte pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică. Datina împodobirii bradului de Craciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul „O, brad frumos!” (fragment)