Autor: elev Nicolai Rodica
Colegiul Economic Buzău – Coordonator: prof. Căpriță Paraschiva
Antreprenoriatul social este o iniţiativă formală (sau informală) care prin obiectivele asumate în mod deliberat şi/sau prin efectele sale pe termen scurt sau pe termen lung are efecte pozitive asupra unei populaţii (grup ţintă) relativ dezavantajat, marginalizat, sărac, discriminat. Copiii fără părinţi sau cu familii în dificultate şi-au găsit adăpostul şi mângâierea în Sătuc, comuna Berca, în cadrul unui aşezământ special – Centrul pentru copii defavorizaţi patronat de către Asociaţia ortodoxă Filantropia Berca.
Centrul rezidenţial pentru copii „Sf. Maria” din Sătuc a fost construit în 2004, adăpostind 15 copii anual, şi funcţionează ca o casă de tip familial, cei mici beneficiind de cazare, masă, şcolarizare, consiliere şi socializare. Terenul pe care a fost construită clădirea aparţine Parohiei Sătuc, aflându-se chiar lângă biserică, între parohie şi Asociaţia Filantropia fiind un parteneriat. Chiar dacă iniţial acest antreprenoriat social a fost privit cu reticenţă de către autorităţi, cu timpul, acestea şi-au dat seama de importanţa lui şi s-au implicat financiar în buna funcţionare a căminului. Copiii de la Sătuc provin din familii dezorganizate, cu probleme, fiind toţi originari din comuna Berca. Acest proiect este unul de reintegrare familială şi se încearcă permanent o menţinere a legăturii cu familia. Mulţi dintre copiii din cămin au fost aduşi aici din centrele de plasament. Acolo unde este posibil, copiii merg să-şi viziteze familiile la sfârşit de săptămână sau în vacanţe. În cadrul centrului există şi un birou de consiliere, unde copiii se pot întâlni cu părinţii şi rudele, primind consiliere psihologică de la un medic în cazurile în care apropierea de familie este mai dificilă. Prin venirea în centrul de la Sătuc, copiii reuşesc să se mai bucure încă de copilărie, aşa cum merită oricine la vârsta lor. Cazurile a patru fraţi, două fete şi doi băieţi, care sunt găzduiţi în centru, nu te lasă nepăsător. Cel mai mic dintre ei are 5 ani, iar cel mai mare, 14. Provin dintr-o familie dezorganizată, având o mamă care, din păcate, nu-şi asumă responsabilitatea de a-i creşte, şi un tată despre care nu se ştie nimic. Înainte să vină aici, doi dintre copii au locuit într-un centru de plasament, iar ceilalţi doi erau crescuţi de o bunică, bătrână şi neputincioasă. Părintele Daniel Necula, cel care se ocupă de aceste proiecte sociale, împreună cu personalul de aici, încearcă o apropiere între copii şi mamă. Din păcate, o perioadă aceasta nu i-a primit nici măcar pe timpul vacanţei, ea mai având şi alţi copii acasă. În ultima vreme însă, s-au făcut uşoare progrese în relaţiile dintre ei, micuţii reuşind să-şi viziteze periodic mama. Copiii din acest centru sunt ajutaţi de elevii Seminarului să-şi efectueze temele, desfăşurând anumite jocuri şi activităţi instructiv-educative. Pentru aceşti copii aflaţi în Centrul rezidenţiali viaţa este apropiată de cea dintr-o familie normală şi succesul acestui antreprenoriat social este dat de zâmbetele de pe chipul lor din fiecare zi.
