Studiu de specialitate – Nivele ale interpretării în ,,Povestea lui Harap-Alb’’ de Ion Creangă


Autor: prof. Ciontea Elena-Gabriela
Liceul Tehnologic ”Timotei Cipariu”, Blaj

Unul dintre momentele de vârf ale creaţiei lui Creangă, “Povestea lui Harap-Alb” a fost considerată “cel mai frumos basm […] din întreaga noastră literatură” (Ovidiu Bârlea), “un veritabil bildungsroman fantastic al epicii noastre” (George Munteanu), “o naraţiune cu adevărat emblematică pentru întregul scris al lui Creangă” (Nicolae Constantinescu).
Fiind un text complex, interpretarea se poate merge pe cel puţin trei paliere. Primul poate fi al sensurilor morale pe care basmul cult, ca şi cel popular, le conţine. Dincolo de acest strat de suprafaţă se poate depista o construcţie extrem de solidă şi de rafinată. În fine, un alt nivel ar putea fi cel al semnificaţiilor de profunziune ale textului, care duce spre lumea miturilor şi a riturilor străvechi. George Călinescu, la fel ca şi alţi exegeţi, consideră pe bună dreptate, că basmul lui Creangă e un mod de a dovedi faptul că “omul de soi bun se vădeşte sub orice strai”. Aşadar, până în final binele învinge răul, bunătatea şi omenia triumfă asupra răutăţii şi a urii.
Acest prim nivel de interpretare activează una dintre funcţiile de bază ale textului, cea paideutică, funcţie esenţială atât în basmul popular, cât şi în cel cult. Observaţia prilejuieşte discuţia asupra modelelor folclorice ale “Poveştii lui Harap-Alb”. Este evident că acesta este construit pe schema epică a basmului popular. Variantele populare înrudite se integrează tipurilor 531+513 din catalogul internaţional A. Aarne – St. Thompson. Lazăr Şăineanu include textul lui Creangă în “ciclul isprăvilor eroice”. George Călinescu argumentează ideea că textul lui Creangă “e un basm dintre cele mai autentice şi cu şabloane, unele pluri-milenare şi de o circulaţie euro-asiatică largă”.
Toate motivele tipice de basm, de o extremă arhaicitate, sunt asamblate într-o construcţie epică ce urmează neabătut legile categoriei folclorice. Multe dintre cele 31 de funcţii identificate de V.I. Propp ca fiind caracteristice basmului fantastic, sunt prezente în “Povestea lui Harap-Alb”. Mai mult, toate cele şapte personaje ale basmului (eroul, răufăcătorul, donatorul, ajutorul, fata de împărat şi tatăl ei, trimiţătorul, falsul erou) sunt perfect reprezentate în basmul lui Creangă. Concluzia care se impune de la sine este aceea că ne aflăm în faţa unui basm tipic, construit pe model folcloric. Or, tocmai la acest palier al construcţiei intervine originalitatea prozatorului. Soliditatea şi, totodată, modernitatea construcţiei, atât la nivelul întregului text, cât şi la nivelul personajelor, farmecul limbii, umorul dialogurilor, adâncimea cugetării exprimate adesea aforistic sunt doar câteva elemente care particularizează basmul lui Creangă. (fragment)