Metode de dezvoltare a creativității specifice matematicii


Autor: prof. Diaconu Maria-Crina
Liceul Tehnologic „Duiliu Zamfirescu” Dragalina, jud. Călărași

În sens larg, creativitatea este un concept care se referă la potenţialul de care dispune o persoană pentru a desfăşura o activitate creatoare. Activitatea creatoare este una dintre formele fundamentale ale activităţii omului. Se deosebeşte de celelalte forme de activitate umană prin caracteristicile produselor în care se concretizează şi prin procesualitatea psihică ce îi este caracteristică. Produsele activităţii creatoare întrunesc o serie de atribute specifice: noutate, originalitate, ingeniozitate, utilitate şi valoare socială.
Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o dimensiune integrală a personalităţii subiectului creativ: presupune imaginaţie, dar nu se reduce la procesele imaginative; implică inteligenţa, dar nu orice persoană inteligentă este şi creatoare; presupune motivaţie şi voinţă, dar nu poate fi explicată doar prin aceste aspecte. Ca proces, creativitatea este legată de rezolvarea de probleme, însă persoana creatoare este cea care descoperă noi probleme, pentru care nu există o strategie rezolutivă anterioară, căci problema nu poate fi încadrată într-o clasă cunoscută de probleme. Dezvoltarea potenţialului creativ uman presupune o optimă interacţiune educativă a tuturor factorilor de educaţie care interacţionează într-o societate, şcoala nefiind singurul factor de influenţă. Sunt necesare acţiuni concertate în trei planuri distincte: a) social; b) individual- psihologic; c) calitatea vieţii.
În plan social, de o deosebită importanţă pentru descătuşarea energiilor creatoare umane sunt preocupările de a asigura (1) o largă participare democratică şi creativă la procesele decizionale care privesc viaţa oamenilor; (2) aprecierea socială a muncii creative şi a persoanelor creative de către societate; (3) crearea unor posibilităţi reale elevului de a-şi petrece timpul liber prin desfăşurarea unor activităţi creative, după preferinţă.
În plan individual psihologic, prezintă importanţă: (1) crearea unui sistem eficient de instruire şi educaţie permanentă; (2) ridicarea calităţii educaţiei şi învăţământului; (3) preocupări sistematice de calificare a oamenilor; (4) educaţia pentru creativitate. În ceea ce priveste calitatea vieţii se impune crearea unor condiţii favorabile unui regim de muncă igienic, de natura să susţină fizic efortul creator.
În contextul tuturor acestor condiţii social-educative ale creativităţii, şcoala urmează să realizeze finalităţi educative specifice, de care este direct responsabilă. Ei îi revine responsabilitatea de a acţiona pentru stimularea potenţialului creativ al elevilor în următoarele direcţii: – identificarea potenţialului creativ al elevilor; – crearea premiselor gnoseologice ale activităţii creatoare, libere şi conştiente a omului (o concepţie despre lume care să dea sens şi să orienteze activitatea creativă); (fragment)